Arhive

Toate articolele pentru luna Martie 2012

Spune-mi unde te doare şi hai să facem schimb!

S-a publicat 31 Martie 2012 de myroxa

M-am gândit ca astăzi să scriu despre un gând de-al meu mai ciudat. Cum ar fi dacă un bărbat şi o femeie ar face schimb între ei pentru o zi? Change of clothes, change of names, change of shoes, change of bodies, change of emotions, change of ideas, change of feelings, change of everything…

Poate că aşa am reuşi să ne definim ca fiinţe umane independente, cu dorinţe şi idealuri diferite…

În momentul în care te îndrăgosteşti, iar noţiunea de „eu” devine „noi”, apare posesivitatea, dorinţa de a ne marca „teritoriul” şi de multe ori se naşte chiar asuprirea celui slab de către cel puternic (boală răspândită asupra întregii societăţi, nu numai a unui segment în parte) şi de-aici rezultă chiar violenţa domestică în cele mai triste şi tragice cazuri. Nici o categorie socială nu poate scăpa.

De cele mai multe ori se întamplă ca femeia să fie partea mai slabă şi asta e numai din vina ideilor preconcepute: ” Femeia trebuie să stea la cratiţă, să aibă grijă de bărbat şi să crească copii „, ” Femeia trebuie să i se supună bărbatului pentru că el aduce bani mai mulţi în casă „, ” ..încă din cele mai vechi timpuri, bărbatul a…,  iar femeia nu… „.

Din fericire, astăzi lucrurile s-au mai schimbat cât de cât, femeia devenind mai independentă şi mai stăpână pe picioarele ei, însă acest lucru a avut şi consecinţe negative.

Este cunoscut faptul că fiecare fiinţă umană are o parte feminină şi una masculină, una fiind mai dezvoltată decât cealaltă, deşi uneori cea de-a doua parte este aproape insesizabilă.

Din păcate, astăzi există foarte multe femei a căror latură masculină s-a dezvoltat mult prea mult, mergând chiar până la agresivitate şi uneori vulgaritate (cum am mai amintit într-un alt post).

Poate că uneori pe umerii acesteia responsabilitatea cântăreşte mult mai mult, grijile de zi cu zi…

O să fac acum o trecere în revistă, fugitiv aşa, despre simbolistica lui Yin şi Yang.

Simbolistica Yin:

Yin descrie feminitatea, femeia în general, creierul drept, sentimentele. (de-aceea se spune de multe ori că femeile gândesc cu partea dreaptă a creierului, iar bărbaţii cu stânga).

Ca şi grad social acesta cuprinde familia, întreprinderea (cea care reprezintă mama socială, cea care ne ” hrăneşte” şi protejează la sânul ei), societatea şi uneori chiar biserica.

Simbolistica lui Yang:

Ar reprezenta partea stângă a corpului, iar ca şi grad defineşte bărbatul în general, masculinitatea, personalitatea individuală sau lucrurile în general, creierul stâng, forţa.

Ca şi grad social reprezintă ierarhia, tatăl social, acela care „educă”, autoritatea.

Deci, concluzie, Yin este reprezentarea maternă, iar Yang – cea paternă. Acum depinde foarte mult ce latură se dezvoltă mai mult în noi.

Mă iau pe mine ca şi exemplu. Sunt o tipă extrem de feminină, uneori poate dau impresia chiar de fragilitate, de-aici nevoia celuilalt de a mă proteja. Spun „nevoia celuilalt” pentru că de cele mai multe ori am văzut că este mult mai dezvoltată decât „nevoia mea” de a fi protejată.

Nu am fost tot timpul aşa. În copilarie, Yang-ul meu a fost mult mai dezvoltat.

Spre deosebire de celelalte fetiţe care se jucau cu păpuşile şi se visau gospodine, eu preferam să mă caţăr în copaci, să mă iau la trântă cu băieţii şi să mă joc cu maşinuţele. Uneori eram chiar agresivă, aveam un comportament de băiat. Cu timpul s-a schimbat ceva. Dacă atunci uram tot ce purtau fetiţele (refuzam chiar să port rochiţe), cu timpul am început să fiu atrasă de bijuterii, farduri, parfumuri, am început să mă îmbrac altfel…
Deci cumva am devenit mai mult Yin .

Revenind… Bărbaţii şi femeile, după părerea mea, nu au în comun decât faptul că ambii sunt fiinţe umane.

Chiar şi senzaţiile cred că le percepem altfel, suferinţele şi rănile sunt trăite altfel, deşi ambele sunt mesaje ale inconştientului şi de o parte, şi de alta.

Poate vă întrebaţi ce m-a apucat să scriu despre Yin şi Yang. Păi e simplu şi o să mă justific printr-un exemplu.

Să luăm o femeie şi să o întrebăm dacă s-a ocupat excesiv de un bărbat pe care îl considera ca şi un copil (băiatul ei, şotul, şeful, fratele), şi pentru care a avut tendinţa de a se uita pe sine. Fuge ea oare de rolul de femeie, preferându-l pe cel de mamă? Apoi, o voi ruga să se gândească sincer la relaţia de „putere” pe care o poate avea asupra acelui bărbat (gândindu-mă că dacă la prima impresie ea poate semnifica Yin mai mult, am făcut o eroare şi de fapt subiectul este Yang).

Acum o sa deviez un pic şi am să vorbesc despre apropierea fizică dintre două persoane. Deseori am observat că sexul este confundat cu dragostea şi invers. Asta cred că este tot o consecinţă a acestui secol al vitezei ce îşi pune amprenta pe toate sectoarele. Ceea ce mă scârbeşte foarte tare în momentul de faţă este transformarea unor femei. Ele acceptă să fie tratate ca nişte obiecte în schimbul a… ceva. Unele, ca să nu zic majoritatea, se aseamănă cu un umeraş. În fiecare weekend, le vezi în club atârnate de masa unui om generos . Şi atunci te mai miri de unde devalorizarea femeii şi a tot ce reprezintă ea( ?! )

Însă şi bărbaţii, de cele mai multe ori, sunt mai dezinhibaţi, tratează lucrurile mult mai superficial, poate chiar feeling-urile celeilalte uneori uitând chiar şi de diplomaţie.

Personal mi-ar plăcea să pot fi în pielea mea, dar să mă comport ca un bărbat. Atitudinea lui după sex, poate să fiu ceva mai dezinvoltă şi alte aspecte pe care nu le mai menţionez aici (sunt absolut sigură că nu m-aş simţi deloc împlinită, ci e doar o curiozitate de a vedea şi a trăi prin ochii şi simţurile celuilalt).

Probabil de-aici şi preferinţa mea şi înclinaţia spre bărbaţii, nu uşor efeminaţi, ci mai delicaţi, mai fini, mai atenţi.

Vorbeam cu o prietenă nu de mult timp despre asta şi ea îmi spunea că preferă bărbaţii mai masculini , ca ei ii inspiră protecţie. Acum cred că şi depinde despre ce fel de protecţie îţi doresti . Dacă se ia cineva de tine de pe stradă şi el îl pune pe fugă sau poate preferi mai mult să te simti protejată altfel, să ştii că e acolo, să te mângâie şi să-ţi spuna vorbe frumoase şi blânde atunci când ai nevoie.

Cei doi prieteni cu care am crescut sunt „mai” masculini. Asta nu înseamnă că nu găsesc oricând o vorba blândă la ei, însă nu sunt genul ăla care să te drăgălească foarte mult şi am vazut că nici cu iubitele lor nu fac asta.

Poate avându-i pe ei aşa, am simţit nevoia ca iubitul meu să fie mai puţin masculin, că să zic aşa… cine ştie? Cred că o întrebare dă naştere la alta, şi apoi alta, şi tot aşa…

Ca şi o concluzie, ca să nu o mai lungesc şi să încerc să fiu coerentă şi să nu ţopăi de la o idee la alta, poate că dacă am fi mai sinceri, şi ca femeie, dar şi ca bărbat, poate dacă am fi mai curajoşi  fără teama că inima noastră ar putea fi din nou rănită, poate dacă ne-am lăsa orgoliile prosteşti deoparte, poate că şi fericirea nu ar mai exista doar sub forma unui ideal şi chiar am putea ajunge să-i simţim gustul.

Poate că dacă nu am mai gândi în locul celuilalt că oricum o facem greşit şi degeaba, dacă am spune verde în faţă ce avem de zis: „…azi eşti naşpa…”, poate dacă nu ne-am mai pune mai presus decât ceilalţi fără a şti dacă suntem capabili sau nu, am fi mândri că suntem oameni fără a conta dacă suntem femei sau bărbaţi…

Anunțuri

„Ce ochi doi ai!” sau „Te iubesc de fac pe mine! „

S-a publicat 30 Martie 2012 de myroxa

Pai sa scriem, mai ales ca articolul asta chiar ma defineste 😀

Ati avut vreodata sentimentul ala ca iti place atat de mult o persoana incat te apuca balbaiala si tremuriciul?

Eu da, numai ca nu as recunoaste nici picata cu ceara, in schimb dau cu stangu’ in dreptu’ atunci cand e mai frumos!

Mi s-a intamplat ceva de genul acum putin timp si jur ca as vrea sa opresc timpul in loc si sa ma afund cat mai mult in acea senzatie. Senzatia aia cand vezi numai roz in fata ochilor, cand vine cineva la tine si te trimite in excursie paaaaaana la origini, iar tu zambesti ca tolomacu’…..

Conform unor prieteni de-ai mei care ma „menajeaza” :”Hai ca esti sarita de 30, mai ai putin si faci 50( !!!) si visezi inimioare rooooz” probabil ca data viitoare cand dau peste un iepuras din asta ar trebui sa-i sar la beregata.

Ceea ce vreau sa spun de fapt, de data asta fara a fi mascarici, este ca senzatia asta cred ca o poti trai pana mori. Mi s-a intamplat de cateva ori sa ma impresioneze doi batrani pe o banca, m-au impresionat gesturile lui catre ea, atata duiosie, iar noi -tinerii- uneori pare ca ne batem joc de orice pe lumea asta. De lucruri, de animale, si mai rau, de semenii nostri. Nu sunt o usa de biserica, am ranit la randul meu( de foarte multe ori chiar) si as face orice sa dau timpul inapoi. Mi s-a demonstrat feed-back-ul negativ de-atatea ori, incat in unele momente nu-mi venea nici sa ma mai privesc in oglinda.

Astia care ma cititi, hai sa incercam sa facem lumea mai frumoasa, hai sa incercam sa avem din nou acele trairi de fericire, de roz, de bine..

 

O poezie scrisa de mine cand eram prin liceu, romantica data dracu’ ce sunt!

S-a publicat 30 Martie 2012 de myroxa

Te-as cere inapoi, dar…

Nu stiu cui.

Si te-as iubi, dar…

Nu stiu cum.

Te vreau, dar nu te chem.

Si tin la tine fara sentimente

Si te urasc, dar fara ura

Te rog, dar fara rugaminti.

Am spus ca te iubesc urandu-te

Si te urasc iubindu-te

Dar ma opresc si te blestem!

Blestem, dar fara de cuvinte.

Te-as cere inapoi….

Dar nu te vreau!

Si te-as minti spunandu-ti adevarul

As fi stabila parasindu-te

Sau as ramane..neducandu-ti dorul.

Si te privesc cu ochiul unui orb

Si te doresc c-o inima de gheata

Te-as auzi chiar fara sa te-ascult

Si-as plange fara o lacrima pe fata.

M-as bucura cu inima ranita

M-as intrista razand in hohote

Te-as mangaia, dar fara sa te-alint

Si ti-as canta, dar farade cuvinte.

Si chiar de-ai fi o umbra rece

Te-as urmari fugind de tine

Si mi-ai lipsi fara sa-mi pese

Te-as parasi-ntorcandu-ma la tine.

As vrea sa vii, dar nu te-astept

Si te alung chemandu-te

Stand langa tine te- amagesc

Si te iubesc urandu- te

You have to face the demons..

S-a publicat 29 Martie 2012 de myroxa

So, there is this guy I really miss him, he’s all I’ve been thinking about for months. I don’t love him yet, but I like him very much and what I need now is CLOSURE.

So…,well here we go:

This is for those who keep running back to the same person when you know you deserve better.
When is it a necessity to depend on someone else for happiness? Why do you need the feel of a significant other to remind you that you’re loved? You are. Realize the good people that are in your life.

You keep complaining that he isn’t treating you right but you keep running back to him. You know you’re not happy when you’re crying constantly, arguing about how he is seeing someone else or just doesn’t want to be with you but you’re just taking it. There’s a certain quality about him that you just keep grasping on too. Along with that grasp is also a string of hope that he will change after all the complaining. But really is that one characteristic worth grasping on to compared to all those flaws? You are used to that certain “hurt” but you let the hurt continue because you’re not used to the idea of being “single”, “free”, “independent”. You’re afraid because your whole life, you’ve always been dependent. In reality we are settling for less when we know we deserve better.

We have to face the demons of being ‘alone’ in the face because it helps us grow. How can we love someone else, when we can’t even love ourselves? We have to sacrifice that intimacy/passionate part of our lives. In time someone will walk in your direction unexpectedly. It’ll hit you out of no where. But you can’t have just anyone walk into your life, you need someone that can treat you like the Queen that you are, because you deserve it. They’ll realize the mistake they made letting you go later in the future when YOU’RE finally happy with someone who loves you.

So, stop settling for less. You’re worth more then that.

A murit romantismul?

S-a publicat 29 Martie 2012 de myroxa

Este cunoscută prăpastia între generaţii…
Însă, fiecare o percepe la un alt nivel.

M-am întrebat de multe ori: „Unde naibii a dispărut romantismul?”

O fi rupt-o la fugă Cupidon pe fereastră sau doar şi-a luat nişte zile libere??

Zilele trecute m-a amuzat foarte tare replica cuiva. Şi spunea aşa: „Pe timpuri, Romeo se căţăra la balconul Julietei cu un trandafir în dinţi…
Azi totul se manifestă altfel. Îţi place o persoană, îi dai cât mai multe like-uri pe Facebook şi îi faci dedicaţii fără număr”

În ziua de azi, cinismul a luat locul romantismului, totul se poate vinde şi cumpăra, uneori te miri că banii pot cumpăra şi sentimente. Trist.

Păi eu personal consider că madame Julieta a fost o femeie foarte fericită până s-au hotărât amândoi să-şi ia zilele…

Astăzi, nu mai aştepţi după acel sărut care îţi face să-ţi tresară inima, nu mai ai fluturaşii ăia în stomac (cine te aude, îţi va zice că eşti nebun), de multe ori săruturile acelea furate sunt înlocuite cu tăvăleli ieftine de o noapte, fineţea femeilor a fost şi ea înlocuită de gesturi din ce în ce mai agresive, zâmbetele gingaşe, de gesturi vulgare…

Şi apoi te întrebi: cine e de vină pentru asta?

O plimbare romantică şi trandafirul ăla amărât nu mai există decât în cazuri foarte rare, locul lor a fost luat de cârciumi de fiţe şi cadouri foarte, foarte scumpe. Azi lumea nu mai pune preţ pe spiritual şi pe feeling, ci pe material.

Astăzi parcă nici măcar nu mai poţi iubi fără să aştepţi nimic în schimb şi te intreb oare de ce? Astăzi parcă nici nu mai preţuim acele mici momente frumoase din viaţa noastră. Parcă nici viaţa nu o mai iubim la fel.

Deci până îl găsesc pe Cupidon ca să-l trag de urechi ( 😀 ) , o sa închei cu Jurământul Vieţii al lui Cioran:

” Niciodată nu te voi trăda de tot cu toate că te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas.

Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt -pe zâmbetul tău- că nu mă voi despărţi de tine…”