Arhive

All posts for the month Aprilie 2012

Traume

Published 28 Aprilie 2012 by myroxa

Probabil că tu crezi că în trecutul tău nu există nici o traumă psihologică. Probabil că tu consideri că eşti perfect, iar rezultatul acţiunilor sau al non-acţiunilor tale este unul rezonabil, cel puţin.

De cele mai multe ori însă, în trecutul nostru îşi fac loc traumele.

Adică, din păcate, există riscul ca orice traumă din copilărie( oricât de mică ar fi ea) să se reflecte în viaţa ta de adult.

Un exemplu care este întâlnit foarte des- este lipsa afecţiunii venită din partea unuia dintre părinţi( de cele mai multe ori de sex opus). În această categorie mă înscriu şi eu, iar această traumă, ca să zic aşa, şi-a făcut simţită foarte mult prezenţa. O să vă povestesc ceva că să înţelegeţi mai bine.

Copil fiind, am avut o relaţie foarte apropiată cu tatăl meu. Astăzi am încă o surioară din partea tatălui, însă eu am rămas copilul preferat. Am rămas surprinsă într-o zi când şi-a luat ceva tatăl meu din borsetă şi mi-am văzut poza acolo. Dar să revin.

Am suferit foarte tare când părinţii mei au hotărât să se despartă, un pic universul meu de copil s-a prăbuşit atunci.

Am rămas cu mama care a încercat pe cât a putut să suplinească locul şi rolul ambilor părinţi. Treptat, în inima mea, mama a luat locul tatălui, iar acum o văd, în afară de faptul că o consider prietena mea cea mai bună, ca pe o zeiţă.

Însă lipsa tatălui, şi mai bine spus a afecţiunii venite din partea tatălui, s-a făcut simţită  pe parcurs şi cel mai evident în relaţiile mele.

De fiecare dată aveam aşteptări mult prea mari de la partener. Mi se părea că afecţiunea sa nu e îndeajuns pentru mine, chiar dacă el era acolo să zicem în proporţie de 80 %, eu nevăzând decât ăia 20 % în care nu era prezent. Apoi afecţiunea mea era dublă( şi cea pentru el, şi cea care trebuia direcţionată spre tatăl meu).

Apoi o altă problemă gravă: DEPENDENŢA. Oh, da! A durat puţin până ce am scăpat de ea, mai precis până acum doi ani.

Ajunsesem să trăiesc doar pentru celălalt, să fac numai ce ştiam eu că îi face plăcere, să mă port într-un anumit fel, uitând să mai fiu EU.

În momentul în care povestea noastră a luat sfârşit, am fost total debusolată, ziceai că vin de pe altă lume. Am reparat acest lucru, însă cred că mă aflu acum puţin la extrema cealaltă, prea independentă încât uneori e dificil să ţii pasul cu mine. De aia e bine, într-un fel, să găseşti o cale de mijloc( nici prea prea, nici foarte foarte).

Deşi modul de a iubi se învaţă în copilărie, cu siguranţă că paşii se pot reevalua.

 ” A fi creator şi stăpân al vieţii tale este un statut ce poate fi atins numai după ce eşti mai întâi vraciul propriului trecut”.

Ne suim pe pereţi

Published 27 Aprilie 2012 by myroxa

Astăzi m-am hotarât să scriu despre ouăle de prepeliţă. 😀 Glumesc!

Ce faci dacă s-a asternut monotonia în relaţia ta?

Monotonia înseamnă lipsa pasiunii. Totuşi orice relaţie are nevoie şi de rutină.

Acum ceva vreme, scriam un post despre diferenţa dintre femei şi bărbaţi, spunând că bărbaţii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus( în spirit de glumă, evident).

În ciuda acestei mari diferenţe, ne întâlnim undeva la mijloc şi începem să ne iubim şi uităm cât suntem de diferiţi. De aici apar micile probleme care, în timp pot eroda şi cea mai solidă relaţie. Cu toate astea, există câteva moduri prin care poţi ” fenta” monotonia.

Eu cred că o relaţie reuşită are nevoie de câteva ingrediente: surprize neaşteptate, comunicare, independenţă şi, nu în ultimul rând, romantism. De monotonie nu putem scăpa, ea se aşterne în toate relaţiile.

Important este ce facem de-atunci încolo, cum întreţinem flacăra vie şi nu lăsăm să moară relaţia. După părerea mea, aceasta este adevărata artă.

Cred că un mod de a combate această monotonie( înainte de a se instala haosul zic :D) este imprevizibilitatea. Un mod excelent de a o face.

Însă acum depinde şi de cât de imprevizibil eşti, fă în asa fel încât celalalt să nu se panicheze şi să fugă:))

La un moment dat mi s-a spus că e imposibil să te plictiseşti cu mine, că mereu fac câte o prostie. Prima oară mi s-a părut că sună a compliment, apoi m-am mai gândit eu puţin aşa şi am hotărât să fiu mai atentă pe viitor ca să nu transform bătăile de inimă în dureri de cap. Cred că trebuie să fii pe undeva la mijloc.

Pentru mine mereu a funcţionat ideea de a avea chef de joacă. Spun asta, pentru că dacă bagi un ochi pe alte articole, o să vezi că majoritatea te sfătuiesc: du-te la mare, du-te la munte, du-te la o cină romantică, îmbracă-te nu ştiu cum, fii mereu aranjată….Recunosc, e adevărat, dar cine te iubeşte  o va face oricum 😉

Aşa că back on track! Ăsta este sfatul meu egoist şi superficial pe ziua de azi. Pur şi simplu m-am plictisit să mă plictisesc şi cred că este suficient să fac ceva şi să accept să primesc atenţia după care tânjesc.

O să închei aşa:

Just a human so far…who knows later?

De ce ne înşelam partenerul?

Published 25 Aprilie 2012 by myroxa

Dragostea nu e mereu roz şi frumoasă. Uneori capătă şi alte nuanţe care o pot urâţi aşa mult încât, poate ajunge să-şi piardă strălucirea şi devine neagră şi urâtă. Stă numai în puterea noastră să îi păstrăm culoarea.

Uneori negrul poate fi şters, alteori însă rămâne ca un abur greoi.

O relaţie între doi oameni nu se rezumă numai la partea frumoasă. De altfel, dacă nu ar sta aşa lucrurile, poate că nu am mai preţui iubirea. Poate ca e nevoie de una caldă, una rece ca să apreciem ceea ce avem. Care e cel mai mare rău pe care îl poţi înfăptui în iubire?  Întotdeauna am crezut fără ezitare – atunci când trădăm.

Bun, dar de ce o facem? Ce ne determină să înşelăm? Poate e ceva inexplicabil.

De multe ori, am auzit varianta: ” Bărbaţii înşeală doar pentru simplu fapt că este alta, femeile în schimb înşeală când nu au ce le trebuie acasă.”

Ciudat, eu cred că şi unul, şi altul, o fac doar atunci când sunt nemulţumiţi de relaţia lor. Deşi mai simplu ar fi dacă ar încerca să repare lucrurile sau dacă nu se mai poate face asta – să pună punct. Dacă vom continua să facem alegeri complet diferite de ceea ce simţim cu adevărat şi ne dorim, viaţa noastră va fi aiurea, fără culoare, poate chiar lipsită de sens.. şi singurii vinovaţi suntem chiar noi. Şi uite aşa vom regreta că nu am luat ALTE decizii spre sfârşitul vieţii noastre.

Există oare o tipologie a persoanelor care îşi trădează partenerul?

Eu cred că la baza acestui lucru sunt de vină o mulţime de motive, şi anume: teama, plictiseala sau monotonia( cum vreţi voi să-i ziceţi), nesiguranţa, nefericirea, sexul sau lipsa lui, şi.. cine ştie – poate uneori – chiar orgoliul. De multe ori mi-am pus întrebarea dacă omul chiar este monogam. Aş lua puţin la disecat natura umană dacă aş avea mai multe răspunsuri.

Cred că una dintre cauze o constituie nevoia de a-l vedea pe celălalt într-un ambalaj unic, strălucitor si fără fisuri( o întâlnim la începutul relaţiilor noastre). Numai că după un timp, ambalajul celuilalt se fisurează puţin. Şi atunci se întâmplă ceva. Cred că fiecare dintre voi a trecut prin cel puţin un moment când poate a flirtat cu altcineva doar ca să vadă dacă mai e „dorit” şi de către alte persoane.

Greşeala este că, de multe ori, nu ne oprim unde şi când trebuie. Şi atunci ne îndreptăm spre altcineva pentru a retrăi acea stare de la început.

Ar fi frumos să existe „un cineva” care să te bată pe umăr şi să-ţi spună: „Atenţie în această seară! Vezi că esti predispus să-ţi înşeli partenerul!” 😀

Frustrare

Published 24 Aprilie 2012 by myroxa

Buna dimineata !

Astazi o sa fac ceea ce nu fac de obicei , adica o sa scriu doar despre gandurile mele si cam atat.

Blogul asta nu este o refulare , insa azi cred ca va cuprinde si asa ceva.

Bai, m-am saturat de oameni ! Si vorbesc serios.

M-am saturat de oamenii alunecosi, profitori , de oamenii care odata ce s-au vazut cu sacii in caruta , uita cine esti.

Si nu , nu mi s-a intamplat doar o data , acum sunt prea dezamagita in schimb.

Oamenii astia de care spun ( si sunt destui , din pacate ) se incadreaza in categoria aia care nu stiu sau nu pot fi constanti in relatiile cu ceilalti. Suna cam asa : ” Am probleme. Ajuta-ma !  ” . Cand i se scufunda corabiile si nimeni pare ca nu il mai ajuta , ma cauta de cinci ori pe zi, ma sufoca practic cu telefoane, mesaje si intalniri .

…………………………………………………………..

 ” S-au rezolvat toate. Pacat ca am uitat sa te anunt . Ah, nu..nu te-am mai cautat de atunci si nici nu pareai prea disponibila cand ai vrut sa ne vedem la o cafea ” . Da , din pacate , oamenii care nu iti cauta compania decat atunci cand au nevoie sa fie ascultati, ajutati sunt destui , si unii au indrazneala sa se autodenumeasca ” prietenii tai ” .

Sunt convinsa ca multi dintre voi aveti in lista de messenger persoane cu care nu vorbiti cu lunile , poate chiar anii , care uita cand e ziua voastra de nastere , dar care atunci cand au nevoie de ceva ajutor , intra direct , uneori fara sa salute , cerandu-va acel ceva , iar daca intarziati cu raspunsul buzzuie , ca si cum atentia voastra li s-ar cuveni pe deplin .

Pentru ca unii dintre noi suntem prea siguri de prietenii nostri , ignoram aceste ” subtile „ minusuri care despart un prieten fals de unul adevarat . Si fie facem asta din obisnuinta , fie ca preferam sa trecem cu vederea ” micile incidente ” si nu vrem sa credem ca persoana respectiva ne foloseste si nu da doi lei pe prietenia cu noi. 
 Puntea dintre un prieten adevarat si unul care se deghizeaza perfect  e mica si usor de ignorat , insa diferenta o face prapastia adanca dintre cei doi .

In ultimul timp , mi s-a intamplat foarte des acest lucru . Ieri de exemplu , am vorbit cu doua persoane la telefon si jur ca habar nu am cine erau , dar vorbeau foarte familiar cu mine . Bineinteles , ca aveau nevoie de ceva .

O alta experienta proasta in care m-am prins ( ceva mai tarziu ) a fost de curand , doar ca am fost curioasa sa vad pana unde merge . Si , oh , da , a mers….

De multe ori strainii sunt cei de la care primesti o mana de ajutor si da , am trecut si prin asta , de aceea omul acela ( cu care m-am imprietenit ulterior ) , oricat mi-ar gresi , nu am sa uit acel moment si nu am sa ma pot supara pe el .

Intorcandu-ma la prieteni , ii pot numara pe degete ,insa ma declar o norocoasa la capitolul asta .

De foarte mult timp , nu mai cred in oameni , in cuvinte nici atat , cred doar in ceea ce vad . De-aia am spus mereu sa nu intrebi omul niciodata ce gandeste , vezi ce face . De judecat ?  Nu . Prefer sa intorc spatele si sa plec , cu siguranta ca va avea cine sa-i judece .

O sa va scriu ceva care mi-a placut mie mult : ” Am invatat sa nu mai port grija celor ce nu au deloc grija de mine , am invatat ca oricat de sus s-ar inalta capul cuiva , picioarele ii raman la fel de jos ca ale mele ; am invatat sa nu dau nici un fel de crezare vremii calde pe timp de iarna si nici somnului dusmanilor mei….” ( Balzac ) .

Prieteni incercati de ti-ai ales , de suflet leaga-i cu verigi de otel .

How is your moon ?

Published 23 Aprilie 2012 by myroxa

Cum este luna ta ?

Astazi am chef sa ma joc putin si sunt curioasa ce iese.  M-am hotarat sa-mi aleg asa , un subiect aiurea si sa deraiez un pic de la ce scriu de obicei .

Am citit niste randuri intr-o revista despre luna.. Si mi-am adus aminte de expresia : ” walking into a blue moon ” ( asta parca insemna ca esti foarte trist..) sau ” once in a blue moon ” . Cand cineva spune „ o data la o luna albastra ”, sensul vorbelor sale e interpretat drept „ foarte rar , din cand in cand ”.

Luna albastra exista insa , si din cate stiu eu – apare cam o data la 3 ani.

Ma intreb cate mistere mai poate ascunde luna odata ce omul a ajuns pe suprafata ei. Cred ca multe si cred ca niciodata nu va putea fi descifrata.

Luna mai este cunoscuta si sub denumirile de Selena sau Lilith.

Potrivit studiilor si diverselor religii , luna poate imbraca mai multe forme .

Ce este luna neagra ?

Se spune ca ea se numeste asa datorita faptului ca ea modeleaza comportamentul erotic uman si il influenteaza, de asemenea genereaza impulsuri instinctuale umane , de cele mai multe ori nu foarte benefice.

Luna alba.

Ea se numeste asa in urma religiei budiste . In perioada respectiva, am auzit ca se consuma numai mancare alba ( branzeturi, in mod special ) , oua. Tot corpul este curatat apoi cu o batista alba ( acest lucru reprezentand curatarea sufletului si a trupului ) , apoi batistele respective se arunca in foc.

Se mai aude de ” luna amara ” , asta fiind la musulmani, dar fara o importanta aparte.

Luna albastra ( ca aici vroiam sa ajung) : cand avem luna albastra , se spune ca anumite lucruri se intampla numai si numai din cauza ei.

Interesant este ca atat inainte de primul razboi mondial , in criza anilor ’30 , si inainte de al doilea razboi mondial , a avut loc fenomenul de luna albastra.

Anumite cutremure ( unele producatoare de tsunami)  au fost tot in aceeasi perioada.

Astrologii sustin ca luna albastra aduce cu ea cataclisme, razboaie si alte nenorociri.

Cu toate astea , luna albastra a aparut in multe poezii şi cantece din lumea intreaga.

Mai exista , de asemenea , luna rosie.  Luna cu tente rosiatice este mult mai des intalnita in comparatie cu cea albastra . Vremea torida din ultima perioada a contribuit la declansarea unor incendii de proportii in multe parti ale lumii, ce au aruncat în atmosfera o mixtura de particule de diverse marimi. Cele mai multe sunt mai mici de un micron , imprastie lumina albastra si acest lucru face ca luna sa fie vazuta rosie. Fenomenul poate fi observat si la noi destul de des.

Ati fi crezut ca luna poate imbraca atatea fete ? Nici eu.

Okey , o sa inchei asa : „Always I’ve wanted to dive into the ocean of love , on the blue moon , but I got shipwrecked on the shores of broken dreams ..”

Despre sex

Published 22 Aprilie 2012 by myroxa

Bun, am înviat! :))

Ieri mi-am controlat statisticile şi am văzut că mă citiţi ceea ce nu a putut decât să mă bucure şi să mă facă să îmi doresc să mai scriu 🙂

Azi, m-am gândit să scriu despre sex. De fapt, despre dragoste şi sex. Cred că o să fie o postare mai dubioasă pentru că nici eu nu ştiu ce vreau să scriu exact..

Păi, aş începe prin a face diferenţa( văzută prin ochii mei, evident ) între cele două.

Cred că cele două se deosebesc cam cum deosebim un vin bun şi unul prost, adică le putem bea pe ambele, dar nu au acelaşi efect sau…o să spun că depinde de cât de tare te doare căpăţâna după 😀

Mulţi fac sex de plăcere, alţii se dăruiesc complet.

O să vă povestesc o fază haioasă. Acum ceva ani, am întrebat o persoană despre diferenţele între cele două, şi mi-a răspuns foarte senină : „Diferenţa între a face dragoste şi a face sex constă în mişcările pe care le faci ! ” O.o  Da, fix aşa am rămas şi eu şi încercând să nu mă buşească râsul, am pus întrebarea : ” Cum adică ?”

Evident că mi-am primit şi răspunsul care spunea ceva de genul: ” Depinde cât de repede te mişti în timpul actului sexual”. Am început să râd şi persoana s-a supărat pe mine.

Eu cred că aş fi zis că dragostea se face orbeşte….pentru că atunci când iubeşti, nimic nu mai contează.

Cred ca dragoste faci cu trupul,mintea şi cu sufletul, în timp ce sex – faci doar cu trupul.

Dorinţa sexuală se amestecă cu senzatii şi poate cu diferiţi stimuli. Dragostea înseamnă mult mai mult decât atât şi ea poate acoperi un sector întreg de nevoi. Fiecare simte nevoia de a iubi, diferă mult însă felul în care iubeşte. Pentru unii, contactul fizic este extrem de important, pentru alţii – nu asta înseamnă totul.

A face sex se rezumă doar la a-ţi împlini necesităţile fiziologice, în timp ce a face dragoste înseamnă a te concentra mai mult pe partener şi a-i acorda mai multă atenţie decât propriei persoane. A face dragoste reprezintă o dăruire totală din partea a doi oameni.

Atunci când faci dragoste, nu te grăbeşti să sari jocurile, preludiul, ci le adori. După terminarea actului sexual, nu sari din pat şi nu o iei la goană să-ţi aprinzi ţigara, ci ai vrea să ţii cât mai mult persoana respectivă în braţe, iar momentele astea să le transformi în clipe de neuitat.

Sexul se vinde şi se cumpară, sexul este o activitate fiziologică, ceva normal. A face sex poate fi descris, însă a face dragoste este dincolo de toate acestea.

Din păcate, îmi susţin punctul de vedere : sexul, dragostea, se degradează pe zi ce trece.

O noapte de iubire a fost înlocuită de foarte multe ori cu o simplă tăvăleală. Cine e de vină pentru asta?

Cred că vina o poartă şi bărbaţii, dar şi femeile, în aceeasi măsură. Cum am mai scris prin alte postări, de multe ori, materialul ia locul spiritualului şi a altor nevoi mult mai importante.

Eu spun aşa: dacă a face sex poate fi minunat, gândiţi-vă cât de minunat poate fi să faci dragoste…

Okey, am să trec peste subiectul sex- dragoste şi o să scriu câteva cuvinte despre „apropierea intimă” între două persoane de acelaşi sex. Nu ştiu cu ce să încep pentru că e un mister şi pentru mine, o „problemă” pe care nu o înţeleg.

Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva, femeie şi bărbat, care au început să facă dragoste pentru a-şi arăta afecţiunea unul faţă de celălalt.

Ce s-a întâmplat după, habar nu am. Ori şarpele ăla i-a şoptit ceva la ureche Evei şi i-a băgat în cap numai prostii, ori unul, din generaţiile următoare, era stricat şi a experimentat lucruri noi…..

Cert este că e clar o anomalie şi nu e de condamnat. Ştii cum e, zici: ” Doamne fereşte!” şi treci mai departe…

Deşi nu înţeleg diferenţa, cum două lesbiene sunt văzute ca fiind sexy, iar doi bărbaţi sunt văzuţi ca fiind scârboşi?  E acelaşi fenomen, aceeaşi dereglare sexuală.

Relaţiile între persoanele de acelaşi sex au reprezentat o problemă destul de dificilă nu doar pentru populaţia unei anumite ţări, ci şi pentru autorităţi.

Chiar dacă ne mândrim cu faptul că am evoluat şi avem o altă mentalitate, există numeroşi oameni care îi “pun la zid” pe cei care sunt diferiţi, neoferindu-le dreptul de a fi ascultaţi şi de a îşi susţine punctul de vedere. În plus, cine suntem noi să aruncăm cu pietre în ei?

Nu pot totuşi să nu mă întreb….: oare va veni un moment când nu va mai conta dacă eşti bărbat sau femeie? O să ne amestecăm unii cu ceilalţi, fără să ne mai pese de principii şi de normalitate ?

Depresia

Published 19 Aprilie 2012 by myroxa

Ce este depresia?

Potrivit definiţiilor, asta mi s-a părut cea mai okey: tulburare majoră, ce se caracterizează prin apariţia unuia sau mai multor episoade depresive severe.

Adică eu nu am înţeles nimic nici din definiţia asta :))

Deci haideţi să vedem. Depresia este, de fapt, o tulburare a stării afective, cel mai ades ea depăşeşte cu mult un episod al tristeţii.  Din păcate, aceasta a ajuns să fie boala secolului.

Poate apărea ca urmare a frustrărilor sau pur şi simplu atunci când consideri că viaţa parcă nu mai are vreun sens.

Desigur că pot enumera şi altă serie de cauze:traiul greu, pierderea unei persoane dragi…

Cum o putem combate, sau mai mult de-atât, cum o tratăm?

Păi în primul rând,  persoana în cauză trebuie să accepte ajutorul. Şi nu numai atât, ci trebuie să se lupte şi cu inner-ul ei, adică să vrea să treacă peste acel hop.

Niciodată nu o să ştim cât de grav este, fiecare persoană simte şi trăieşte altfel momentele vieţii, de aceea trebuie să avem mare grijă cum abordăm subiectul (subiectul poate fi foarte sensibil şi cu un grad de emotivitate mai ridicat decât media).

Important este să fim atenţi la semnalele pe care le primim, şi anume:  pierderea dragostei de viaţa( ca să mă exprim aşa), inapetenţa (adică pierderea apetitului), apatie,  izolare şi nu în ultimul rând negare (nu vreau să fac asta, nu am chef ,…), lipsa încrederii în sine( nu pot să fac aia, nu sunt destul de bun ,…..).

Depresia se manifestă, după cum am scris mai sus, diferit de la o persoană la alta. Unii se simt amorţiţi pentru o perioadă mai mare de timp,  în timp ce la alte persoane depresiile pleacă foarte rapid. În cazul în care persoana are o depresie mai uşoară, aceasta poate fi aptă să muncească în continuare.  Totuşi,  persoana respectivă are nevoie de tratament, oricât de uşor ar fi episodul depresiv, pentru că totul se poate agrava ajungându-se chiar la îmbolnavire fizică. În cazurile severe se poate ajunge chiar la suicid. În aceste cazuri, consultul unui specialist este obligatoriu.

Deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, eu aş recomanda discuţiile cu un terapeut în domeniu în toate cazurile, chiar şi la depresiile uşoare(tocmai pentru a nu se accentua).

Să nu uităm însă că este uşor de zis, greu de făcut pentru că subiectul poate respinge tot şi asta numai de frica de a nu părea o persoană slabă.

A te afla într-o depresie nu înseamnă neapărat că eşti un om slab,  important e cum treci peste asta( fraza asta aş fi scris-o cu roşu ca să sară în ochi).

Aş vrea să vă dezvălui nişte secrete pe care le-am învăţat de la o prietenă care este consilier psihologic( ceea ce sper şi eu să devin într-o zi). O să le numerotez ca la şcoală ca să-mi fie şi mie mai uşor să le scriu, dar şi vouă ca să le citiţi:

1. Atunci când persoana respectivă( o să o denumesc X) este pe punctul de avea un acces urât de plâns, şi mai mult de-atât, o criză( uneori se linişteşte dacă plânge), roag-o să numere până la zece.

2. Când spune că are un nod în gât, că îi năvălesc toate amintirile şi este foarte agitată, roag-o să inspire adânc. Să nu te mire dacă în urma acestui lucru va izbucni în plâns. Se întâmplă foarte des asta, dar se va linişti.

3. Roag-o să meargă cu pieptul în faţă( nu râdeţi!), să nu stea aplecată, cocoşată( aduceţi-vă aminte că atunci cand plângeam, aveam tendinţa de a sta în pat ghemuiţi).

4. O tehnică foarte dificilă, se foloseste numai de către experţi, este cea a imaginilor. Întreabă persoana( dacă suferă din cauza unei rupturi, unei desparţiri de partener, de exemplu) să-şi revadă amintirile ca pe nişte poze. Este foarte important cum le percepe( mai mari, ori mai mici).

Pun pariu ca îţi va spune ca le vede mari la început, apoi, odata cu trecerea timpului, acestea vor deveni din ce în ce mai mici.

Mai sunt şi alte metode, însă eu le-am reţinut pe-astea şi chiar dau rezultate. Nu în ultimul rând, lasă-l pe X să-ţi povestească ce  îl doare, cu răbdare, şi încearcă să nu îl sfătuieşti în vreun fel.

Cheia succesului până la urmă, eu cred că stă în a-l ajuta sa-şi dea singur seama ce trebuie să repare. Tu eşti acolo doar ca să-l sprijini şi să-l ajuţi să nu uite cine şi cât de important este.

O să închei aşa azi: depresia este starea în care tot ce contează este propria ta suferinţă.