Arhive

All posts for the month Mai 2012

Karma şi dharma

Published 26 Mai 2012 by myroxa

Astăzi m-am decis asupra unui subiect mai dificil decât ceea ce îmi aleg de obicei, dar este o provocare. Şi înainte de a da drumul la treabă, aş vrea să dedic rândurile astea unor prieteni de-ai mei (Roxana Elena şi Marius). Sper să vă placă.

De ce despre karma şi dharma? Pentru că, nebună sau nu, eu cred în reîncarnare şi cred că există „acolo” ceva mai mult decât vrem noi să ştim.

Ca nişte definiţii scurte aşa: karma = renaşterile şi reîncarnările sufletelor, migraţia lor. Se spune că fiecare avem nişte karme de ars (plătirea datoriilor).  Dharma = respectarea unor legi. În plus de asta modificarea ADN-ului, recuperarea amprentei de caracter cu capacităţi mari mentale.

Termenii de „karma” şi de „dharma” sunt practic nişte concepte preluate de la hinduşi, foarte des întâlnite în budism.

Mi-a venit ideea de a scrie despre karma pentru că una din postarile anterioare era despre cauză şi efect. În câteva cuvinte cam asta înseamnă karma. Primeşti ceea ce dai!

Nu spune nimeni să accepţi o palmă că sigur nefericitu’ ăla îşi va spăla păcatele în viaţa urmatoare, însă eu merg pe ideea: te-a buşit, pocneşte-l şi tu! 😀  De ce să-l pocnească altul? Satisfacţia mea unde mai este? 😀

Revenind acum… foarte brut, karma înseamnă: ai făcut un bine, ţi se va întoarce (nu neapărat de la aceeaşi persoană, poate de la alta); aş vrea să amintesc aici de legea compensaţiei. Ai făcut rău – păzea!

Am citit mult despre acest subiect, unii sintetizau simplu: karma= plată. De obicei plata relelor.

Despre dharma s-a spus că nu este decât calea spre fericire. Şi nu numai atât. Este şi o metoda de a-ţi trăi viaţa.

Dacă trăieşti după legile dharmei  îţi poţi influenţa karma, să o schimbi (un fel de contracarare). Buddha a mers pe principiul căii de mijloc. Ştiţi voi: nici prea prea, dar nici foarte  foarte. El sfătuia la evitarea extremelor.

Dacă nici acum nu v-am captat interesul, o să spun aşa: un om nu este drept dacă îşi îndeplineşte dorinţele prin capriciu. Trebuie să distingi între bine şi rău, deşi aceste noţiuni pot avea un înţeles atât de larg şi pot fi atât de variate…

Poate ceea ce este bun pentru mine, pentru tine poate fi extrem de neplăcut şi rău …

Cât timp omul este supus greşelii şi face erori însă, va trebui să şi plătească pentru ele. Asta presupune muncă grea şi de cele mai multe ori se lasă cu suferinţă.

Alţii au susţinut aşa: dacă facem lucruri bune, atunci vom avea parte de întâmplări fericite (şi asta ar fi dharma). Deci sunt extrem de multe puncte de vedere.

O să închei susţinând asta: chiar dacă nu credem în Dumnezeu sau nu vrem să avem de a face cu Biblia, cu Evangheliile, cu profeţii,  templele, Coranul, Bhagavatgita şi bisericile, nu putem să nu recunoaştem că în natură există o anumită ordine şi că trebuie să existe o inteligenţa care a creat această ordine. Eu cred foarte mult în inteligenţa cosmică şi în efectele ei.

Există oameni care încalcă toate regulile şi aparent le merge bine, în timp ce alţii, care sunt perfect oneşti şi fac numai lucruri bune, sunt mereu în probleme care nu par a se sfârşi. De aici fiecare concluzionează că nu există dreptate în lume. Oamenii nu înţeleg de ce pedepsele şi răsplătirea durează aşa de mult să fie primite. Aceasta este dovada inteligenţei cosmice. Ea dă omului timp să înveţe din experienţe, să se gândească, să regrete , să repare ce poate şi poate chiar să se schimbe.

Dacă pedepsele ar veni pe loc, cei ce greşesc ar fi anihilaţi şi nu ar avea niciodată şansa să se corecteze.

Prima întâlnire

Published 23 Mai 2012 by myroxa

Acum câteva zile am vorbit cu o prietenă care urma să se întâlnească cu „el” şi îmi povestea că este atât de emoţionată încât o ia razna. Deci…mi-a dat idee de subiect, nu că nu aş avea idei multe şi crete sau….puţine, da’ fixe 😀

Fluturaşii primei întâlniri sunt de neuitat pentru oricine. Cu cât persoana de lânga noi ne atrage mai mult, cu atât devenim mai sensibili şi mai emotivi. Problema pe care o pune postarea de astăzi este urmatoarea: ce trebuie să facem noi pentru ca prima întâlnire să nu fie ultima?

Păi eu aş merge în primul rând pe naturaleţe. Nimeni nu-şi doreşte lângă el o persoană artificială sau pe cineva care îşi ascunde personalitatea în spatele unui ambalaj superficial.

Nu trebuie să uităm că acea persoană ne-a ales pe noi pentru că ceva din ce reprezentăm a făcut un click pentru ea.

Să începem însă cu înlaturarea emoţiilor pe cat posibil, indiferent dacă ele sunt pozitive sau negative.

Apoi scena întâlnirii repetată de „n” ori înainte. Gata! O să vedem la faţa locului cum este ca să nu o luăm razna până atunci.

Pe parcursul primei întâlniri pot apărea momente de blocaj. Asta însă depinde numai şi numai de parteneri. Apoi este limbajul trupului( vezi articolul că nu mai trec în revistă despre ceea ce am scris deja).

Până la urmă nu trebuie uitat că, de fapt, scopul unei întâlniri ( fie ea şi prima) este relaţionarea şi obţinerea unor momente plăcute. Te simţi bine – continui, nu – te opreşti. Nu brusca, nu fi prea „pushy”!

Eu am un principiu după care mă ghidez şi care mă amuză: „…ever tried, ever failed. Nevermind, try again, fail better” :))

Altă problemă. Şi acum mă refer la femei. Din cauza emoţiilor, multe dintre ele aleg să bea un pahar sau două de alcool înainte. Atenţie! Rişti ca marea întâlnire să devină un dezastru, dezastru provocat de mânuţa ta!

Dacă dai peste un bărbat mai okey şi mai neconformist, s-ar putea să treacă peste decesul relaţiei voastre, însă nu şi peste proasta impresie. Cu toate acestea, părerea unanimă este că o femeie turmentată nu e deloc agreată.

Şi dacă tot m-am adresat fetelor, o să trec în revistă şi nişte semne care îţi arată că el nu te vrea sau nu este prea serios. Dacă greşesc, simţiţi-vă liberi să mă contraziceti, dragi bărbaţi!

Deci: nu semn bun dacă vorbeşte prea mult despre exa. Asta înseamnă fie că nu a trecut peste momentul desparţirii, fie că nu eşti destul de interesantă pentru el.

Susţine că nu e pregatit pentru o relaţie (hmmm, dubiosule!). Aici eu spun că e timpul în care trebuie să faci paşi şi să nu-ţi mai pierzi vremea.

Se grăbeşte. Alt semn care nu trebuie explicat prea mult, da?

Se mai zice şi că prima întâlnire este decisivă, adică îţi dai seama dacă or să mai urmeze şi altele. Acum se creează şi prima impresie.

O să mai scriu astăzi şi despre câteva obiceiuri care la prima vedere pot părea haioase, însă după părerea mea, sunt complet interzise (mai ales la prima întâlnire).

Deci: nu râde cu gura până la urechi! 😀  O fată finuţă se presupune că nu face aşa ceva în public.

Nu vorbi cu gura plină şi nu îţi linge degetele după ce mănânci!:-))  Ahhh, nu-ţi roade unghiile!

Nu vorbi la telefon sau nu trimite mesaje des chiar dacă nu te încântă personajul foarte tare! Asta, ca şi cele de mai sus, dovedesc o lipsă cruntă de respect. Nu te uita nici la ceas prea des (în caz de urgenţă maximă, furişează-te până la baie, sună-ţi prietenul/ a şi roagă să te scape cu un telefon)!

Păi cam astea fiind spuse, eu am să vă urez succes la întâlnire! 😉

Cauză-efect

Published 21 Mai 2012 by myroxa

Cum ar fi să vedem lumea prin ochii celuilalt? Şi cum ar fi să lovim pe cineva şi să ne doară tot pe noi? Ăsta ar fi cel mai banal exemplu.

Adică, rezultatul tuturor acţiunilor noastre să se manifeste doar asupra noastră şi nu a celorlalţi. Şi nu doar fizic, ci şi psihic. Oare atunci am avea mult mai multă grijă la cuvintele şi comportamentul nostru în general? Eu spun că da.

Aduc puţin vorba şi de legea compensaţiei. Facem rău, primim rău, facem lucruri bune – şi feed-back-ul va fi pozitiv. Fiecare face greşeli,  important este să le sesizăm şi să învăţăm ceva din ele pentru că treaba cu: „Mai bagi un leu, mai tragi o dată ” nu merge de multe ori şi când ţi-e lumea mai dragă apare karma şi ţi-o trage peste ochi!

Nu în ultimul rând, am să amintesc de relaţia: cauză- efect, că despre asta vreau să scriu.

De cele mai multe ori întâmpinăm dificultăţi în a-i înţelege pe cei care se învârt în jurul nostru. De cele mai multe ori devenim egoişti.

Deşi de fiecare dată am crezut că omul care gândeşte, cât de cât,  va întoarce situaţia în favoarea sa. Însă, de obicei, învăţăm din urmările faptelor mai puţin pozitive.

Câteodată merităm aceste urmări; cum ne-am aşternut- aşa dormim- pe un pat pe care  ni-l facem  singuri. Pare extrem de trist, dar poate data viitoare acţionăm mai cu grijă…

Suntem  atât de mici, dar atât de complicaţi, încât uneori am vrea să putem evita toate consecinţele faptelor negative. Cu cât negăm mai tare, cu atât se diminuează şi responsabilitatea noastră.

Cu riscul de a mă repeta, cred că orice rezultat negativ al unei acţiuni nu este o pedeapsă, ci mai degrabă o lecţie!

O sa închei cam aşa astăzi: orice gând poate constitui o cauză care, mai devreme sau mai târziu, se va materializa şi va declanşa un efect( pozitiv sau negativ).

Şi ar mai fi ceva. Cum ar fi să putem să ne retragem gândurile şi acţiunile negative înapoi? Să fie ca un fel de „recycle bin”. Să ai posibilitatea de a o lua de la capăt şi atunci trecutul să nu ne mai urmeze?

Dezidentificare

Published 16 Mai 2012 by myroxa

 

Fiecare are nevoie să se dezidentifice din când în când. Cum şi de ce am face asta?

Pe mine m-a hotărât un şoc oarecum. Am observat că eu am mentalitatea bunicilor (nu râdeţi!), iar alţii au concepte fulger despre cum  trebuie trăită viaţa şi tot ce înseamnă ea. Să trec la subiect.

Atunci când permiţi să intre eul…se dezlănţuie problemele!

Dezidentificarea aş zice că este capacitatea de a vedea lucrurile de din afară. Obiectivul de atins nu este altceva decât depăşirea eului.

A ne dezidentifica înseamnă să nu ne lăsăm afectaţi de ceea ce ni se întâmplă, să trăim lucrurile ca şi cum i s-ar întâmpla altcuiva, pentru că în momentul în care punem eul în mijlocul oricărei interacţiuni personale, în orice situaţie trebuie să fim pregatiţi să suferim (asta nu înseamnă să cădem în nesimţire!).

A trăi dezidentificaţi înseamnă să trăim fără ataşamente (puţine mai spre deloc aşa), deconectaţi de ego, căci el este cel care generează egoism, dorinţe şi gelozii. Din cauza lui apar în viaţa noastră toate conflictele.

Altă cauză a producerii conflictelor este tendinţa de a crede că ne aflam în posesia adevărului, că suntem unici şi exclusivişti.

Dacă am trăi dezidentificaţi nu ne-am preocupa atât de mult de adevăr şi erori. Credinţele se pot schimba. Important este să descoperim ceea ce se află în interiorul nostru.

Avem nevoie să ne trezim, adică să ne dăm seama că nu suntem ceea ce credem că suntem. Adică sa ne dezidentificăm.

Şi cum se obţine asta? Păi…reflectând la cine este responsabil pentru suferinţele noastre..

Când ne întristăm, primul lucru la care ne gândim este acela de a schimba ce ne înconjoară şi a modela totul după noi căci credem că asta ne va rezolva problemele. Şi cum conflictele şi problemele nu încetează, frustrarea se însumează tristeţii noastre şi totul nu numai că nu se rezolva, ci şi ia amploare.

Dacă problema apare datorită modului în care ne programăm viaţa, lucrurile nu se vor schimba modificând doar exteriorul sau aşteptând ca ceilalţi să se schimbe. Ceea ce putem face şi trebuie să facem este să ne desprogramam. Să ne configurăm viaţa în acord cu alte criterii diferite sau, cel puţin, să încercăm să detectăm cu luciditate de unde ne vin problemele.

Dacă noi ne schimbăm şi ne deschidem realităţii, vom vedea cum totul se schimbă în jurul nostru, căci mintea noastră era cea care vedea greşit lucrurile. Şi aşa vom începe să spunem lucrurilor pe numele lor adevărat.

Există o frază care mie mi-a plăcut foarte mult şi care aruncă multă lumină peste această temă: „Nu trebuie să îmbraci întreg pământul cu un covor pentru ca piciorul tău să nu se rănească; ajunge să foloseşti o încălţăminte bună”.

Când te dezlegi de halucinaţiile tale, îţi dai seama că fericirea a fost mereu în interiorul tău. Însă atunci când au fost introduse frica, dorinţele, mecanismele de apărare, atunci fericirea s-a înnabuşit. A ne da seama de asta este un mare pas.

Când exigenţele şi problemele ne saturează viaţa, nu se poate iubi, nici nu se poate găsi, nu spun fericirea, ci măcar un pic de linişte interioară. Şi astfel ne petrecem timpul alergând după cai verzi pe pereţi şi apărându-ne de ceva de ce credem că suntem atacaţi. În această situaţie, ceea ce credem că este iubire e doar egoism, interes propriu.

Ne simţim atât de rău şi ne hăituiesc atâtea frici, căci doar privindu-ne pe noi înşine, ne privim cu teamă şi bănuială, căci în realitate, nici pe noi nu ne iubim.

Dacă ne punem condiţii nouă înşine, cum le vom pune celorlalţi?

Dragostea înseamnă generozitate, altruism. Ceea ce credem că este iubire e doar un egoism rafinat, de cele mai multe ori. Un sentiment pe care îl folosim pentru a ne da plăcere sau pentru a evita senzaţii dezagreabile şi senzaţii de culpabilitate pentru a ascunde în ele (sau dupa ele, cum vreţi) frica noastră de a fi respinşi.

Cum nu dorim să suferim, atunci comercializăm cu ceea ce numim iubire.

Nu că acţiunile ar fi rele sau bune până la urmă, dar totul depinde de maturitatea şi înţelepciunea noastră.

Limbajul trupului

Published 15 Mai 2012 by myroxa

 

Limbajul trupului îţi dezvăluie aproape întotdeauna ceea ce gândeşte jumătatea ta. Toate gesturile tale pot trăda persoana care se află în spatele cuvintelor. Dacă încerci să descifrezi limbajul trupului nu vei putea fi păcălit.

Limbajul trupului înseamnă tonalitatea, expresia ochilor, gesturile, expresia întreagă în general.

Acestea ies în evidenţă mai ales în situaţiile emoţionale. Ai grijă ca atunci când încerci să descifrezi persoana respectivă prin limbajul trupului să nu arăţi că faci acest lucru, deoarece aceasta îşi poate controla gesturile.

Câteva din gesturi ar fi aşa: – dacă te imită, e semn că te place (vorbesc de imitarea ANUMITOR gesturi şi cuvinte, nu de o maimuţică pusă pe şotii).

– ochii trădează interes sau dezinteres

– poziţia capului relevă şi ea timiditate, nervozitate sau simpatie

– mâinile: reţinere sau deschidere

-poziţia picioarelor este şi ea foarte sugestivă şi poate trăda la rândul ei: siguranţă, nepăsare, nervozitate etc.

Le-am descris succint pentru că nu vreau să fac filosofie pe tema lor, cine e interesat îşi poate arunca un ochi pe diverse articole şi studii.

Eu cred că mă manifest şi m-am manifestat puţin mai altfel de câte ori mi s-au aprins călcâiele. E adevărat că multe mă nimeresc, dar nu toate.

Eu când eram emoţionată şi îmi plăcea mult o persoană, începeam să mă bâlbâi şi stricam momentul romantic de nu aveam treabă. În momentul in care cineva îmi suscita interesul, mă jucam cu părul, poate erau unele momente când mă „lipeam” de el (nu ca timbrul de scrisoare, da? :-D), căutam să-l ating şi de multe ori îi ocoleam privirea (din timiditate). Eh, acum am mai crescut şi, indiferent de situaţie, privesc omul în ochi. Am învăţat că aşa e frumos, în felul ăsta îţi dai seama de sinceritatea lui, iar dacă simt mai mult – îmi place să mă şi joc cu privirea.

Am observat ceva şi la poziţia picioarelor. De cele mai multe ori, stau picior peste picior. Dacă îmi place în „acel sens” persoana, piciorul de deasupra va fi orientat spre el. Dacă nu, mai am puţin şi mă întorc cu spatele. Haha! Glumesc.

Cred că descifrarea limbajului trupului este foarte importantă, mai ales atunci când lucrezi cu oamenii. Dacă ochii sunt fereastra sufletului, trupul este oglinda emoţiilor. Cu alte cuvinte, prin limbajul trupului poţi cunoaşte stările emoţionale. Deci atenţie pentru că reacţiile oamenilor se vor modela în funcţie de semnalele pe care le transmiteţi!

Deci concluzie: limbajul cu cuvinte sau fără cuvinte ne reprezintă şi ne defineşte. Există şi măşti, dar oare cât ne putem ascunde?

Ce faci dacă Mr. Right este Mr. Wrong?

Published 13 Mai 2012 by myroxa

 

  Câte dintre noi îl caută pe Mr. Right şi sfârşesc prin a se da cu capul de pereti că l-au nimerit fix pe ăla care nu trebuie?

 Eu zic aşa: nu există Mr. Right. Sau există, dar doar în capul nostru. Pe lumea asta poţi să întâlneşti doar oameni normali care, dacă eşti norocoasă, îţi pot satisface cele mai multe dintre dorinţe. Asta însă, nu îţi dă dreptul să-i încerci pe toţi ca să-l nimereşti în final pe-ăla bun.

 Datorită unor traume suferite în copilărie, cele mai multe dintre noi au un nivel de stimă foarte scăzut. Şi de-aici alegerea partenerilor greşiţi. Nu este o regulă, însă de obicei cam aşa se întâmplă.

 Câteodată ne îndrăgostim atât de tare, încât nu mai gândim corect şi ajungem fix în braţele acelui domn Wrong. În cazul ăsta pune-ţi câteva cuburi de gheaţă pe locurile încinse,dă-ţi două palme şi vezi-ţi de drum!

Sau mai bine, într-adevăr mai greu de realizat, scanează-l repede. Încearcă să nu te îndrăgosteşti lulea până nu vezi exact cu cine ai de-a face şi păstreaza-ţi obiectivitatea cât de cât.

 La începutul relaţiei trebuie să încerci să-l citeşti printre rânduri şi să vezi dacă poţi investi sentimente. O fi el învăluit în mister, însă până la urmă îl vei descifra.

 E adevărat că fiecare avem nevoie de cineva. Omului nu îi place singurătatea. Însă mai bine singur decât să ai parte de o singurătate în doi, zic. Şi e, de-asemenea, adevărat că orice fetiţă visează la mister Right. Doar că cineva a prostit-o şi a uitat să pună acel cuvant preţios în urma cuvântului „right”. Şi anume „now”.

 Mr. Wrong sau Mr. Right, femeile iubesc să fie iubite. Mr. Wrong îţi poate face corpul să tremure şi mintea să o ia razna, dar zâmbetul pe buze vine de la Mr. Right. Vezi însă să nu dai peste Mr. Always Right!

 Femeile nu sunt neapărat atrase de ceea ce nu pot avea. Aş spune că sunt, mai degrabă, atrase de ceea ce pot avea şi nu au. „Fetele bune”, să zicem, iubesc pe toată lumea, nu băieţii răi (concepţie des întâlnită), fetele bune iubesc oamenii, slăbiciunea pentru răutate înseamnă cu totul altceva! 

Fetele bune au o parte a lor rea pe care nu şi-o manifestă, una interioară. Societatea, familia, educaţia, iar în unele cazuri chiar egoismul nu le permite să fie ele cele care săvârşesc păcatul, însă sunt împăcate când îl săvârşeşte ” jumătatea lor”.

  Ca o concluzie aşa: realitatea poate prezenta tărâmuri însorite. Gândeşte-te cât de important e să-ţi petreci timpul lângă cineva compatibil sufleteşte şi trupeşte, lângă cel care te învaţă să iubeşti şi să te iubeşti. Iar ca şi un sfat pe care şi eu îl urmez ca şi femeie: lasă deoparte toţi neciopliţii doar pentru că ai nevoie de o îmbrăţişare şi conservă-ţi energia şi sentimentele pentru a le oferi persoanei lângă care te simţi cu adevărat împlinită şi fericită.