Arhive

Toate articolele pentru luna August 2012

Despre vise împlinite

S-a publicat 29 August 2012 de myroxa

O întrebare care se găseşte în mintea tuturor mai devreme sau mai târziu este aceasta: „Cum să fac, cum trebuie să procedez ca visele mele să devină realitate?”

Oare pentru asta este nevoie ca doar să vizualizezi acea dorinţă şi să stai cuminte să aştepţi şi să vezi dacă o să se întâmple? Hmm…

Oricât de ciudat ar părea, visele noastre, visele pe care le avem pe parcursul nopţii pot transmite nişte mesaje foarte importante(aşa cum am amintit în altă scriere de-a mea: „Despre vise”). Dar ce se întâmplă când ne trezim? De foarte multe ori noi ne impunem, fără să vrem, anumite blocaje şi visul nostru se cam duce pe „apa Sâmbetei”.

Psihologii au explicat-o simplu: ai nevoie de o cameră liniştită, relaxează-te şi fă ca imaginea, ca visul dorit să rezoneze cu fiinţa ta. La prima vedere aş zice: „ete, cucu!”, privind în ansamblu însă….

Se ştie că visele sunt generate de subconştient, deci sunt practic o reflecţie a ceea ce ne dorim într-o măsură mai mare sau mai mică. De obicei apar dorinţe ceva mai arzătoare, altfel nu s-ar imprima acolo atât de bine şi ar ieşi la iveală în timpul somnului. Foarte mulţi, însă, nu acordă importanţă, considerându-le doar nişte vise şi cam atât.

Visele se împart şi ele în mai multe categorii: există visele clare care sunt uşor descifrabile şi fac parte parcă din viaţa noastră, dar există şi acele vise blurate (ca să zic aşa) , mai incoerente şi poate la prima analiză chiar absurde. Apoi sunt acele vise premonitorii.

Dar nu aici vroiam să ajung. Vroiam să ajung în acel punct în care să îndrăznim să ne realizăm visele oricât de greu ar părea asta!

Încercând să trec peste:” simt enorm, dar văd monstruos”, am observat că dacă chiar îţi doreşti ceva cu inima deschisă, parcă tot Universul se pune în mişcare şi complotează pentru îndeplinirea acelui lucru. Însă piedica cea mai mare care ne stă în cale este teama de eşec. Şi uite asa ne dăm singuri cu stângul în dreptul.

Şi nu numai atât.Tot ea este cea care ne face să ne obişnuim cu mediocritatea şi să acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Şi spuneţi-mi voi mie de ce ar trebui să facem asta?

Şi uite aşa se instalează încet, încet şi în subconştient.

Ca o concluzie aşa: ieşind din mediocritate şi îndepărtând teama de eşec se poate ajunge la îndeplinirea viselor. Până la urmă, barierele care păreau la început de netrecut nu sunt foarte dificil de înlăturat.

Aţi auzit de legea avalanşei? Am citit despre ea şi mi s-a părut extrem de importantă şi nu numai atât, ci şi extrem de simplă.

Gândiţi-vă la un munte plin cu zăpadă. Puteţi să luaţi lopata , buldozerul , ce vreţi voi şi să curăţaţi muntele de jos în sus (dar să nu plângeţi că o să vă ia poate o viaţă) sau puteţi merge în vârf şi cu un singur bulgăre să declanşaţi o avalanşă care curăţă tot muntele aproape instant.

Tot secretul este să găsiţi vârful, locul ideal de declanşat avalanşa şi un ”bulgăre”.

Spor la ”bulgărit” 😀

Anunțuri

Îngeri

S-a publicat 16 August 2012 de myroxa

Bună dimineaţa!

   Astăzi am decis să scriu despre….îngeri. Şi cum mă chinuie de obicei mai multe gânduri şi e cam debandadă la mine în cap, o să împart în două ce scriu azi.
  Ce sunt de fapt îngerii? Ce se spune că sunt şi ce suntem noi până la urmă, noi- fiinţele umane, raţionale?
  Aş începe prin a defini cuvântul „înger”. Ei bine, acest cuvânt vine din grecescul „angelos” care înseamnă mesager. Ştiaţi că denumirea oraşului  Los Angeles era la început  Los Angelos şi însemna: „Oraşul îngerilor”?  Chiar dacă în acel oraş s-au întâmplat pe parcursul timpului fapte mai puţin benefice…
  În fine, nu vreau să vă plictisesc, vroiam să ajung în alt punct de fapt. De multe ori, când suferi sau când eşti rănit, se întâmplă să întâlneşti una sau mai multe persoane care să-ţi fie alături şi să-ţi aline cumva suferinţa.
  Ce se întâmplă însă dacă în final ajungi să te îndrăgosteşti de acea persoană, iar apoi descoperi că te-ai îndrăgostit doar de un ambalaj şi rămâi foarte dezamăgit? Sau poate fiecare este un înger la randul lui, dar poate nu e ăla care trebuie? Hmm??
  Pentru că m-am documentat puţin, o să fac o mică paranteză şi o să „înşir” câţiva îngeri aici ca să zâmbim puţin.
 Deeeeci, primul înger şi cel mai important,  s-ar numi Michael şi ar reprezenta protecţia şi puterea. Atunci când te gândeşti la el, se spune că se face simţit printr-o lumină albastră. Ştiaţi că are şi o sabie cu care s-ar părea că poţi tăia orice legatură negativă sau care îţi produce oarecum rău? 🙂  Ei bine, cică da!

   Buun, trec la îngerul cu numarul doi. Îl cheamă Jophiel şi vine ca o lumină galbenă. Şi e foarte deştept.
   Îngerul cu numărul trei poartă numele de Chamuel şi este roz că înfăţişează dragostea. 😀  Din urmă, îl va prinde Gabriel care este pur şi degajează armonie şi normal că este alb.
  Atunci când ne îmbolnăvim, asupra noastră coboară Raphael care nu numai că vindecă, dar e şi foarte sincer şi degajă o lumină verde. Uriel, în schimb, vine cu pacea şi este auriu. Iar Zadkiel ar aduce libertatea şi e cam violet.
  Nu este chiar ROGVAIV, dar aduce oarecum. 🙂 Acum că am terminat cu asta, aş trece la oameni şi la lucruri mai palpabile.
  Noi, de fapt, cred că ne îndrăgostim de visele noastre până la urmă. Ne îndrăgostim de „îngeri”. Ne îndrăgostim de nişte idealuri. Încercăm să iubim persoana pe care ne-am imaginat-o, iar când începem să vedem discrepanţele ne vine să o luăm la fugă. Dar, nu putem trăi fără vise, nu?
  De ce ne îndrăgostim?
  Dragostea adesea a fost considerată sentimentul cel mai înalt de care poate fi capabilă o fiinţa umană, ceea ce ne ridică deasupra condiţiei biologice şi ne apropie de îngeri, alteori a fost tratată ca o stare de nebunie temporară, o alterare gravă a capacităţii de judecată.
  Îndrăgostitul iubeşte calităţile persoanei iubite şi îi adoră defectele.
  Mai pe româneşte aşa, auzim de multe ori că atunci când ne îndrăgostim simţim fluturi în stomac şi avem în permanenţă impresia că plutim. Cum se întâmplă acest lucru?
Când iubim, creierul nostru eliberează dopamine, ceea ce ne dă acea senzaţie permanentă de euforie. Tocmai din cauza asta, vrem să stăm cât mai mult cu persoana iubită. Persoana ideală..cum o vedem atunci. Persoana pe care am aşteptat-o toată viaţa parcă..
  Iubirea seamană cu un drog. Îndrăgostiţii suferă unele modificări, pe la creieraş pe-acolo, similare cu cele ale persoanelor care folosesc droguri.
  Cercetătorii mai arată că starea de “îndrăgostire” nu poate dura mai mult de 12-17 luni,  în caz contrar am risca autodistrugerea organismului. După această perioadă, îndrăgostirea se transformă în iubire, sentiment mult mai durabil şi mai nobil.
  De ce ne îndrăgostim, de cine ne îndrăgostim, fie ele vise, idealuri, oameni sau divinităţi….important e că eu cred că toţi suntem îngeri….chiar dacă din aceia cu aripile frânte..

Arde-l ! ( articol pentru fete ) Replica spre prietenul meu drag :-D

S-a publicat 9 August 2012 de myroxa

  Desi este un articol pentru fete , as vrea sa il dedic unui foarte bun prieten de-al meu ( tie, Adi ) de la care am invatat multe lucruri ce imi vor folosi cu siguranta pe viitor . 

 Si pentru ca foarte rar mi se intampla sa am chef sa scriu atat , uneori trec luni de zile pana sa misc ceva , am sa profit .

 Deci dragelor  , hai sa invatam sa ne purtam cu barbatii .

 In postul trecut aminteam fugitiv despre cum sa faci ca o relatie sa mearga cat de cat ok . Acum o sa ma concentrez tot pe acest lucru , insa o sa incerc sa dezvolt . Titlul mi s-a parut haios , insa nu militez pentru femeia piranha care nu face altceva decat sa pacaleasca cromozomii si sa-l desfiinteze pe barbat . Accentuez insa pe ideea ca ce e prea mult strica si de ce sa-i dau totul pe o tava cand pot sa-l servesc cu lingurita…

  Nu mai amintesc ca femeia poate pacali oricand barbatul si il poate aduce foarte simplu la picioarele ei daca nu face anumite greseli . Uite , ia de exemplu povestea aia cu ” Ursul pacalit de vulpe ” .

 In primul rand , autorul , chiar din titlu , vrea sa sublinieze caracterul mincinos al femeii care il pacaleste pe barbat ori de cate ori are ocazia . Sa patrundem in universul povestii si sa vedem ce invataminte tragem .

Cu totii stim ca vulpea , fiind ahtiata dupa peste , nu s-a dus la balta ca sa prinda , ci s-a decis sa pacaleasca un taran care trecea prin zona cu un car plin de peste . Motiv pentru care , cumatra vulpe s-a prefacut moarta de-a binelea , iar taranul a luat-o in brate si a pus-o peste gramada de peste . Este bine de stiut ca motivul taranului a fost unul nobil : sa ii faca nevestei lui o haina din blana de vulpe . Ce invataminte tragem din asta ? In primul rand , ca barbatul desi era casatorit , vulpea a facut tot posibilul ca s-o bage in seama si pe ea , convingandu-l ca ceea ce va face el va face pentru sotia sa personala si ca nu este un pacat sa puna mana si pe vulpe . Iar in al doilea rand , invatam ca femeia pacaleste barbatul ori de cate ori poate , in viata de toate zilele , prefacandu-se de cate ori are ocazia , chiar si atunci cand face sex si da impresia ca a ajuns la orgasm .

Dar sa urmam firul naratiunii si sa vedem ce s-a mai intamplat…

Pai imediat ce s-a vazut pusa in varful gramezii de peste , cu acces direct la mancarea cea de toate zilele , vulpea a inceput sa arunce cu pestele in dreapta si in stanga pana cand a aruncat tot pestele din caruta , taranul ramanand fara mancare pentru sotia sa oficiala . Cand nu a mai avut ce arunca , vulpea a sarit din caruta si a fugit cu tot pestele pe care-l pregatise anticipat . Ce invataminte ne indeamna autorul sa tragem din aceasta actiune subversiva a vulpii ? Ca femeia mai intai se preface pana cand o iei la tine in caruta , apoi iti ia tot si cand ramai sarac lipit pamantului , te paraseste si pleaca cu pestele . Pleaca la un altul ( vezi aici ursul ) care o pateste si el ramanand in final fara coada .

 Sa revin ca am facut o mica paranteza . Nu indemn la treaba asta , insa concluzia ar fi ca femeia trebuie sa fie putin ” vulpe ” ca sa puna mana pe ce isi doreste .

  Metodele de a cuceri un barbat sunt foarte multe  si ele depind de inventivitatea si istetimea feminina . Cu toate astea , de foarte multe ori ne plangem ca am ramas pacalite nerealizand insa ca nu am fost pacalite de cel de langa noi , ci chiar de noi insine .

Postul trecut aminteam de increderea pe care trebuie sa o emani . Increderea in propria-ti persoana . In momentul in care l-ai cucerit si s-a trecut la intimitate , mai toate facem greseala de a crede ca din acea secunda el ne apartine . Se pare ca nici pe departe . Trebuie sa-i mentii interesul viu , trebuie sa nu renunti la acea ” vanatoare ” si niciodata sa nu ii dai acea siguranta ca esti a lui pe veci si nu te poate pierde .Totul , la o femeie , consta in a-i oferi barbatului putin , cate putin , din farmecul , misterul si calitatile ei reprezentative . Este important , desigur , si felul in care o femeie stie sa se imbrace si sa se poarte

 Incearca sa nu devii maniaca de control si oricat te-ar manca degetele …lasa sa fii si tu cautata . Lasa-l sa i se faca dor de tine . Sa aiba timp sa i se faca dor de tine . Am amintit insa, mai demult , ca daca trec trei zile fara vreun semn , ar fi bine sa-l trimiti la dracu . Dar cu zambetul pe buze . E obligatoriu 🙂

  Si da , este foarte important sa nu-i intri prea mult in spatiul personal la inceput , cred ca o data sau de doua ori pe saptamana este suficient .

 Ehehe, treaba cu paharele spalate , prieten drag , de-acum aproape ca se arunca in cap :)). Glumesc  , dar mare dreptate ai . Cu lucrurile de-asemenea . Foarte important , daca ti-ai adus papucii , ai grija sa-i iei inapoi inainte sa ti-i dea el 😀

 Revenind ca sa nu ma prinda noaptea aici . Cum pacalesc femeile barbatii , cum pacalesc barbatii femeile , cum ne pacalim unii pe altii si cum ne pacalim pe noi insine ? Sunt… Se ia un barbat fenomenal si se arunca in calea ta , femeie frumoasa , desteapta , de cariera , trecuta printr-un sir lung si interminabil de singuratate , nefericire si relatii esuate . Se ia un barbat care iti place mult spre enorm, spre entuziasm si indragostire.. VA URMA :-D.

 

Ce să faci ca să nu te mai calci pe bătături cu jumătatea

S-a publicat 9 August 2012 de myroxa

Eiii, da, ăsta este un subiect interesant, aş putea spune, mai ales că l-am mai scris o dată şi mi-am dat singură, fără să vreau, delete :))

Ce ar trebui să facem ca să nu mai încheiem ziua într-o luptă de sumo? Şi nu mă refer la acel sumo -varianta pozitivă, ci la acel moment în care îţi vine să te urci pe pereţi de draci.

O să abordez  întâi femeia. Oare cum ar trebui să fie ea?

Cred că încrederea este foarte importantă, ce să mai..ea joacă rolul capital aici. Cu cât o femeie este mai stăpână pe ea, cu atât ea este mai pregătită să facă faţă realităţii. Încrederea în propria persoană se învaţă sau se dobândeşte foarte uşor. 😉

Conceptul de „relaţie serioasă”. Oare ce înseamnă şi când ştim dacă o avem sau nu?

Păi acest subiect este perceput diferit de către bărbaţi şi femei, aş zice. Şi aici intervin o serie de factori cum ar fi: nevoia celuilalt de a fi protejat (în special a femeilor pentru că ele au nevoie mai mult de acest lucru), gradul de independenţă al celor doi implicaţi, educaţia (şi aici includ lucrurile văzute în familie)..

Trebuie să te deschizi în relaţia cu celălalt, să înveţi cum să-l iubeşti, cum are nevoie să fie iubit..

Alte întrebări care apar ar fi: câte zile până la intimitate sau câţi parteneri a mai avut înainte?

Foştii parteneri este un subiect care ar trebui să fie tabu, după părerea mea. Fiecare persoană are o anumită experienţă, experienţă care o defineşte ca om până la urmă.

Când şi câtă libertate acordăm?

O femeie care nu acordă libertate unui bărbat, nu are încredere în ea, în primul rând. Susţin asta până în ziua cand oi muri. Da, susţin, deşi mi-am luat-o şi eu.

Atenţia acordată. Un alt subiect care merită să ne oprim asupra lui.

Nu trebuie însă să exagerezi pentru că tot ce vei auzi după, va fi: „Ai fost ca o nevastă”, „M-ai sufocat cu bunele tale intenţii”, „Sunt sigur că m-aş fi descurcat cel puţin la fel de bine”. Replica mea: „Te-ai fi descurcat pe naiba…”, dar…am învăţat. Am învăţat că trebuie să-i faci ca pe fripturi, am învăţat că trebuie să-i ameţeşti până nu mai ştiu de capul lor, e chestia aia cu vânatul…

Cu toate astea, se consideră foarte important faptul ca femeia să fie prezentă în relaţia ei.

Ea oferă afectivitate şi sensibilitate, în timp ce bărbatul dăruieşte siguranţa şi protecţia. Deci cumva, prin atenţie, siguranţă, protecţie, afectivitate şi încredere, cele două jumătăţi devin un întreg. Un întreg care trebuie să înveţe să se accepte reciproc şi să nu-şi scoată ochii..preferabil.

Aici totul este de control. Control asupra realităţii şi mai ales control asupra propriei persoane. Adică autocontrol. Lucrurile astea se simt, le percepi şi ceea ce am învăţat, în mare parte, este că trebuie să ai încredere şi să-ţi urmezi intuiţia, şi în cuplu, dar şi în celelalte sectoare.

Schimb dragoste!

S-a publicat 7 August 2012 de myroxa

Bună dimineaţa!

Azi m-am hotărât să scriu despre…., nici eu nu prea ştiu despre ce vreau mai exact, dar hai să vedem ce îmi iese. Probabil că o să fie cea mai haotică scriere a mea.

Ai simţit vreodată nevoia să laşi tot în urmă şi să fugi unde vezi cu ochii? Pun pariu că da. Ştii, treaba aia cu gândurile pozitive care atrag lucrurile pozitive este incredibil de adevărată! Uite, ia de exemplu iubirea. Gândeşte-te pozitiv şi înaintează cu încredere. Ce se poate întâmpla? Ce îti poate lua cineva…? Experienţa? Nu. Nu are cum.

Iubirea este. Sau nu este.

Putem învăţa din orice chiar dacă nu întotdeauna se termină frumos.

Prima variantă presupune o singură persoană- eu- care am fluturaşi! Dar ştiu eu dacă şi presupusa jumătate ”va fi ronţăită” de aceleaşi creaturi? Sau e vina lui dacă eu m-am îndrăgostit şi el nu? Am dezlegare? Da’ ce, trebuie să cer permisiune? N-am voie să iubesc pe cine vreau? O, ba da! A te îndrăgosti presupune o singură persoană. Bine, şi tu. Că nu mai scap!

A iubi este altceva. Există două persoane! Că nu mă pot iubi singură. Sau pot? Eu te iubesc! Tu mă iubeşti? Suntem doi oameni! Eu şi tu!

Şi am să închei tare brusc! Căci aşa se termină şi viaţa!

De fapt, e bine să nu-ţi doresti prea multe şi o spun, optimistă fiind, adică… să te mulţumeşti cu ce-ţi oferă viaţa sau Dumnezeu! Nu zic să nu lupţi, ba da, cum să nu, dar când îţi dai seama că energia ta este zadarnică nu are rost să o iroseşti…

Dragostea nici nu se pierde, nici nu se reaprinde! Ori este, ori nu este , chiar dacă noi suntem căpoşi…

Iubirea este…

Nu sunt calificată la iubit, dar zic ceva: succes în suferinţă există?

Am scris multe rânduri astfel încât atunci când le citeşti să pară unul singur :-). Şi ca să blurez şi mai mult ce am scris aici, o să termin aşa: unii nu ştiu să spună mulţumesc.
Alţii nu vor să spună mulţumesc.
Şi încă alţii nu ştiu şi nici nu vor să încerce să spună mulţumesc.