Despre vise împlinite

S-a publicat 29 august 2012 de myroxa

O întrebare care se găseşte în mintea tuturor mai devreme sau mai târziu este aceasta: „Cum să fac, cum trebuie să procedez ca visele mele să devină realitate?”

Oare pentru asta este nevoie ca doar să vizualizezi acea dorinţă şi să stai cuminte să aştepţi şi să vezi dacă o să se întâmple? Hmm…

Oricât de ciudat ar părea, visele noastre, visele pe care le avem pe parcursul nopţii pot transmite nişte mesaje foarte importante(aşa cum am amintit în altă scriere de-a mea: „Despre vise”). Dar ce se întâmplă când ne trezim? De foarte multe ori noi ne impunem, fără să vrem, anumite blocaje şi visul nostru se cam duce pe „apa Sâmbetei”.

Psihologii au explicat-o simplu: ai nevoie de o cameră liniştită, relaxează-te şi fă ca imaginea, ca visul dorit să rezoneze cu fiinţa ta. La prima vedere aş zice: „ete, cucu!”, privind în ansamblu însă….

Se ştie că visele sunt generate de subconştient, deci sunt practic o reflecţie a ceea ce ne dorim într-o măsură mai mare sau mai mică. De obicei apar dorinţe ceva mai arzătoare, altfel nu s-ar imprima acolo atât de bine şi ar ieşi la iveală în timpul somnului. Foarte mulţi, însă, nu acordă importanţă, considerându-le doar nişte vise şi cam atât.

Visele se împart şi ele în mai multe categorii: există visele clare care sunt uşor descifrabile şi fac parte parcă din viaţa noastră, dar există şi acele vise blurate (ca să zic aşa) , mai incoerente şi poate la prima analiză chiar absurde. Apoi sunt acele vise premonitorii.

Dar nu aici vroiam să ajung. Vroiam să ajung în acel punct în care să îndrăznim să ne realizăm visele oricât de greu ar părea asta!

Încercând să trec peste:” simt enorm, dar văd monstruos”, am observat că dacă chiar îţi doreşti ceva cu inima deschisă, parcă tot Universul se pune în mişcare şi complotează pentru îndeplinirea acelui lucru. Însă piedica cea mai mare care ne stă în cale este teama de eşec. Şi uite asa ne dăm singuri cu stângul în dreptul.

Şi nu numai atât.Tot ea este cea care ne face să ne obişnuim cu mediocritatea şi să acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Şi spuneţi-mi voi mie de ce ar trebui să facem asta?

Şi uite aşa se instalează încet, încet şi în subconştient.

Ca o concluzie aşa: ieşind din mediocritate şi îndepărtând teama de eşec se poate ajunge la îndeplinirea viselor. Până la urmă, barierele care păreau la început de netrecut nu sunt foarte dificil de înlăturat.

Aţi auzit de legea avalanşei? Am citit despre ea şi mi s-a părut extrem de importantă şi nu numai atât, ci şi extrem de simplă.

Gândiţi-vă la un munte plin cu zăpadă. Puteţi să luaţi lopata , buldozerul , ce vreţi voi şi să curăţaţi muntele de jos în sus (dar să nu plângeţi că o să vă ia poate o viaţă) sau puteţi merge în vârf şi cu un singur bulgăre să declanşaţi o avalanşă care curăţă tot muntele aproape instant.

Tot secretul este să găsiţi vârful, locul ideal de declanşat avalanşa şi un ”bulgăre”.

Spor la ”bulgărit” 😀

Lasă un comentariu