Arhive

Toate articolele pentru luna Martie 2013

Cel/cea de lângă mine

S-a publicat 26 Martie 2013 de myroxa

  Am început să scriu asta râzând că iniţial greşisem titlul şi intitulasem cam aşa: „Ce caut cu cel de lângă mine?” :))

 Anyway ..

 „Ce caut eu aici? ” sau ” Pe cine caut?” sunt întrebări destul de des folosite şi care sunt aproape imposibil să nu ni le fi pus şi noi măcar o dată în viaţă. Sau: „Am căutat peste tot ..unde naiba este?”

 Se întâmplă de multe ori ca atunci când căutăm ceva (pe cineva, mai exact) să fie chiar în faţa noastră şi, pur si simplu, să nu-l observăm. Şi atunci când ni se ridică vălul de pe cei doi ochi frumoşi sau scăpăm de Alzheimer…voila !

 Dorinţele noastre sunt, mai mult ca sigur, numeroase: să fie frumos/frumoasă, să aibă casă, să aibă maşină, să aibă bani, să fie.., să facă.., să dreagă..

Important este, zic eu, să posede acea calitate pe care tu ţi-o doresti cel mai tare (dacă are mai multe ..evident că nu e nici o supărare).

 Există un început pt orice, trebuie să îţi dai seama ce cauţi ca să găseşti ce vrei. …

Ok, chimia, asta e baza -importantă de altfel – dar mai apoi urmează şi altele căci ea nu este decât întâlnirea feromonilor..

 Eu personal (când eram mai tinerică) puneam mare preţ pe aspect. Nu că azi nu ar mai conta, că de-acolo vine şi chimia, trebuie să simţi cât de cât dorinţa aia că vrei să-l smotoceşti puţin aşa (haha!). Astăzi însă sunt atrasă de persoanele care mă fac să râd. Şi asta nu cred să fie vreo nebunie de-a mea sau numai a mea..

 În jurul nostru găsim foarte mulţi oameni care devin sclavii simţurilor: fie că înşeală, fie că le place să cucerească, fie ca să-şi demonstreze orgoliului lor că sunt încă apţi pentru ceva anume. Slăbiciunea mea: oamenii care râd. În momentul în care percepi lumea în culorile râsului, cred că experimentezi o serie de alte senzaţii pe lângă. Iar asta mă face să pot fi fericită numai lângă un om alături de care pot râde. Nu pot iubi decât un om care să râdă cu mine.

 Ţine minte însă: nici cel mai perfect machiaj nu are cum să-ţi schiţeze un zâmbet atunci când eşti trist şi descurajat..

Anunțuri

Învaţă să spui ceea ce îţi doreşti!

S-a publicat 20 Martie 2013 de myroxa

Am câteva idei care m-au tot chinuit săptămâna trecută şi vreau să văd dacă pot să le şi transmit.

So: învaţă să ceri ce vrei! Adică toată treaba asta merge mână în mână cu comunicarea şi asta nu înseamnă că este neapărat o artă pe care să o stăpâneşti.

Probabil că au fost momente în viaţa ta când ai avut nevoie de ajutorul celor din jur, fie material fie spiritual, însă nu ai ştiut cum să îl obţii. Ca şi fiinţe sociale suntem meniţi să interacţionăm şi să comunicăm unii cu ceilalţi. De multe ori însă, nu ştim cum să obţinem ceea ce ne dorim de la oameni. Şi aici pot vorbi despre toate sectoarele în jurul cărora se învârte viaţa noastră: carieră, prieteni, familie şi relaţii, bineînţeles.

Era o vorba din popor care spunea cam aşa: „Copilul care nu plânge, nu va fi alăptat” (asta ca să păstrez cât de cât un limbaj decent). Dar cum suntem un popor de ignoranţi în acelaşi timp, mai avem şi unele vorbe de duh gen: „Capul plecat, sabia nu-l taie!” Şi de ce ai face asta? Adică de ce să ţii capul plecat?
Poţi ţine capul plecat în momentul în care comiţi o greşeală, dar atunci când ai dreptate…lucrurile se schimbă.
Şi mă lovesc iar de comunicare.

Învaţă să ceri ceea ce îţi trebuie, nimeni nu poate ghici sau, dacă o face, probabil că o va face cu superficialitate. Învaţă să oferi ceea ce cel de lângă tine are nevoie doar dacă îţi este cerut ajutorul.
Totul e un flux: ţi se cere şi poţi – dă, ai nevoie – ia!

Scriam mai devreme de capul plecat. Niciodată nu trebuie să-ţi fie frică să spui ceea ce crezi sau ceea ce gândeşti.
Acum nu spun că trebuie să te baţi cu şeful, susţin doar că trebuie să fii sincer şi corect, în primul rând cu tine, şi apoi cu ceilalţi. Oricum nu are cum să te iubească toată lumea, asta este clar.

În ceea ce priveşte o relaţie sau, poftim- dacă vreţi, o legatură între doi oameni; nu de puţine ori am auzit o femeie spunând: „Mi-e frică să spun ceea ce îmi doresc cu adevărat că poate se sperie şi fuge”. Bullshit!
Dacă te vrea, nu va pleca de lângă tine nici dacă îl trăzneşte!
Dacă nu, pleacă tu! Valabilă şi viceversa.

După cum am mai scris acum ceva vreme, relaţiile s-au tot degradat (prieteni, sex, relaţiile de subordonare).
Trăim într-o societate care s-a îmbolnăvit pe parcurs şi care este amprentată cu tot felul de fixuri şi prejudecăţi.
Şi acum, ca să o iau şi comic, avem şi poveştile care se îndreaptă spre o direcţie aiurită.
Ia de exemplu: „Hansel şi Gretel”.

Toată lumea a judecat-o pe tanti vrăjitoarea că a mâncat copiii aia, dar nu s-a mai gândit nimeni că obrăznicăturile alea două au păpat agoniseala de o viaţă a femeii. Puteau să ceară o felie de cozonac, în loc să mănânce plapuma femeii.

Întorcându-mă la a spune ce îţi doreşti, nu este nimic rău să o faci, importantă este doar adresarea. Tonul face muzica, remember?
Odată ce ai obţinut ce ţi-ai propus, nu uita să mulţumeşti. Dacă nu o faci, şansele de a obţine ceva altă dată vor fi mult mai mici. Îţi sugerez din nou să nu te prefaci şi să fii sincer întotdeauna.

Unde îl pun pe ex?

S-a publicat 13 Martie 2013 de myroxa

Am tot citit diverse chestii despre cum să faci ca să devii prietenă cu fostul, cum să te împaci şi care mai de care. Apoi au urmat întrebările: „De ce aş dori una ca asta? Oare nu a fost suficient că nu a funcţionat din prima?” sau „De ce l-aş vrea ca şi prieten? Să ne povestim oare cu cine ne mai vedem??”

Mintea şi dorinţele umane sunt foarte ciudate, şi nu neapărat ciudate cât diferite de la persoană la persoană. Însă, pe undeva, cred că toţi ajungem să fim bântuiţi de trecutul nostru.

O altă întrebare care m-a hărţuit de ceva vreme încoace a fost asta: „Unde se duce dragostea?” Okey, noi am fost împreună, ne-am iubit, apoi dintr-un motiv sau altul, nu ne-am mai înţeles şi ne-am separat. Dar asta nu înseamnă că şi iubirea se poate dizolva cu rapiditatea unei clipiri.
Poate ea se transformă şi devine acea dragoste, acel feeling pentru prieteni.

Există cazuri în care femeile cred că o relaţie platonică cu ex-ul este mult mai bună decât să-l pierzi de tot. Sau nu. Pur şi simplu, închizi o uşa şi vei deschide alta and that’s all, folks..

Poate ceea ce ţine unele persoane ancorate de trecut este regretul. Regrete, regrete, regrete … care aduc odată cu ele riduri, cearcăne şi salturi acrobatice din depresie în depresie!
Trebuie să evadezi pentru totdeauna din obsesivul: „Ce ar fi fost dacă?”

Chiar şi la animale funcţionează o anumită regulă. Nu spun că cel mai bun exemplu ar fi văduva neagră care, imediat după ce s-a împerecheat, îi papă masculului căpăţâna..

Important este să scăpăm de regrete şi de fantomele trecutului chiar dacă unele par a fi prietenoase. Uneori şi felul în care ai tratat o anumită persoană te poate bântui pentru tot restul vieţii..dacă laşi.

Oare există o karmă a relaţiilor care nu îţi dă pace până nu te tot ciocnesti de ex-ul şi nu îţi rezolvi problemele? Eu cred că fuga nu e o manieră foarte elegantă, dar uneori e sănătoasă.
Întâmplările neplăcute trebuie transformate în lecţii. Trage aer în piept şi păşeşte mai departe, de data asta mai deştept cu cinci minute.

Fantomele trecutului întotdeauna ne pot afecta prezentul făcându-ne, de cele mai multe ori, să pierdem ceva frumos din prezent. Iar în tot timpul ăsta sunt sigură că este bine să nu uităm cine suntem şi ceea ce ne dorim cu adevărat.

Seducţie

S-a publicat 6 Martie 2013 de myroxa

Pentru că tot a fost concursul ăla cu „seducţia”, iacă mi-au venit ceva idei!

Prin urmare ce este seducţia sau, mai de grabă, ce este indicat să seducem? Trupul (instinctul) sau creierul adică mintea?

Eu personal susţin că seducţia este arta de a manipula creierul, iar trupul doar ascultă. Fiecare a fost îndrăgostit măcar o dată şi fiecare a iubit. Poate ne-am îndrăgostit de creierul cuiva, de comunicarea cu persoana respectivă, poate ne-am îndrăgostit de mirosul, de comportamentul său, de cele mai mici gesturi.
Când spun iubire şi seducţie, mă refer la nebunia aia absolută care sfidează orice formă de raţiune. Este uşor să vorbeşti despre seducţie neînţelegandu-i raţionamentul şi sensul. Poate nici eu, nici tu nu-l înţelegem şi ne lăsăm purtaţi de val că ne e bine, cel puţin pentru moment. Şi îmi aduc aminte de acele strângeri de inimă ce mă făceau de multe ori să mă concentrez pe respiraţie..

Cât despre dragoste la prima vedere, eu am mai scris, dar am spus că nu cred în ea, dar cred în poftă la prima vedere.
Cu toate astea, l-aş da pe cel mai frumos bărbat pe unul care ar şti să se joace cu mintea mea fără să mă lase să mă plictisesc însă, pe unul care m-ar intriga într-un fel anume, unul de la care să am ce învăţa şi cu o gândire sănătoasă şi rupt de tot matrix-ul ăsta. Asta după ce mă seduce, evident.. 😀

Revenind: seducţia înseamnă de fapt ispită, înseamnă farmec asupra celuilalt, dar bineînţeles cu voia sa. Este un fel de joc în care conducem şi suntem conduşi totodată.

Un psiholog spunea ceva de genul: seducţia te face să-ţi schimbi centrul de greutate. Cum? Să-l faci să creadă că e de găsit ceva extraordinar în cel care a exercitat acţiunea de seducere.

Până la urmă, fiecare dintre noi are această abilitate doar că unii nu se mai antrenează şi uită de ea. 🙂  Poate că ar trebui să o folosim mai des pentru că, în felul ăsta, obţinem ceea ce ne dorim. Evident că totul are o limită, graniţa spre vulgaritate şi manipulare fiind foarte fină.

Seducţia nu înseamnă neapărat sexualitate sau, cel puţin, nu pe toate sectoarele în care o putem folosi. Aceasta ne poate îmbunătăţi uşor relaţiile cu ceilalţi, inclusiv relaţia cu noi înşine. Ca o a doua definiţie a ei, eu aş adăuga asta: seducţia se raportează fix la trei cuvinte: dorinţă, încredere în sine şi limbajul trupului.

Şi am să închei aşa: „Ne tot lăsăm mereu seduşi
De cei ce umblă cu mănuşi,
Uitând că ei le folosesc
Să-i protejeze când lovesc..”