Cele două cuvinte

Published 4 Ianuarie 2014 by myroxa

  Eh, ăsta e un articol pe care vreau să-l scriu de câteva luni,  însă abia acum m-am montat deşi mi s-au schimbat radical „orizonturile”.

 Când putem spune „Te iubesc”? Oare este nevoie de un timp anume până să ne „dăm voie” să facem asta?

Da’ ce, e scris în stele?

 Cineva spunea odată aşa: ” Cuvintele sunt poduri pe care le construim ca să ajungem unul la celălalt”

 Îmi place despre acest om şi ideea lui, tocmai pentru că susţin ideea de a fi sincer, de a spune ceea ce simţi indiferent de riscuri.

 Totuşi acest ” Te iubesc”, scurt şi la obiect, este mult mai greu de spus decât ar putea părea la o primă privire. Când momentul este potrivit, efectul este de-a dreptul fabulos. Puţină neatenţie însă şi ne vom trezi târâţi în mijlocul unui tsunami de toată frumuseţea..

  Acum ceva timp credeam că iubirea este adesea confundată cu îndrăgostirea, cu hormonii noştri care au migrat în tălpi sau prin alte locuri. Dar ce te faci dacă ai parte de amândouă, hmm?

 Adică să simţi că te năpădesc toţi acei fluturaşi şi toate acele furnicături, dar în acelaşi timp să îţi pese cu adevărat de celălalt, să vrei să-i fie bine, uneori poate chiar să uiţi. Să te uiţi.

 Încă mai întâlnesc oameni care au o mare dificultate în a spune: „Te iubesc”. Eu eram unul dintre ei.

Am ajuns să cred astăzi că o poveste de iubire reuşită are nevoie de rostirea acestor două cuvinte. Însă nu poţi să le rosteşti decât dacă sufletul tău îţi şopteşte să o faci.

 Deşi sunt un adevărat militant pentru crezarea în fapte şi nu în vorbe, o relaţie de iubire îşi menţine vitalitatea, echilibrul şi strălucirea şi prin rostirea la momentul potrivit a celor două cuvinte. Atunci când cele două cuvinte sunt spuse cu sinceritate, ele pot crea o realitate de-a dreptul sublimă. Când iubeşti pe cineva, îl ajuţi să se transforme într-un om mai bun. Tu te transformi într-un om mai bun. Acest proces se amplifică foarte mult în momentul în care iubirea este reciprocă.

 Nu există prescripţii şi standarde în ceea ce priveşte rostirea lor, dar ele trebuie exprimate de fiecare dată când o simţi. A nu le rosti cu teama că astfel celălalt dobândeşte putere asupra ta şi te va crede un om slab, nu este bine. A nu le rosti crezând că îţi poţi pierde capul într-o poveste de iubire, iarăşi nu este bine. Mai bine îţi pierzi capul decât iubirea. Capul ţi-l regăseşti mult mai uşor decît o iubire pe care ai refuzat să o traieşti şi să o exprimi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: