”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie”. Cam asta e definiţia.
Vreau să scriu despre asta pentru că în ultima perioadă am întâlnit nenumarate cazuri de abuz fizic şi psihic. Important este să nu ne familiarizăm cu aşa ceva, să nu credem că asemenea lucruri sunt fireşti.
La locul de muncă am întâlnit cel puţin două cazuri de femei bătute de partenerii lor de viaţă. Femei cu timpanele făcute zob, femei despre care fostul meu şef mi-a povestit şi m-a trimis să vorbesc cu ele.
Ceea ce m-a socat de-a dreptul este că, în continuare, acele victime – căci nu le pot numi altfel- susţineau că îşi iubesc atât de mult soţii şi de-aia nu îi pot părăsi (!) Şi uite aşa ajungem la acel cerc vicios în care victima abuzată îndrăzneşte să plece de-acasă, vine tâmpitul spăşit, iar aceasta, în maxim trei zile, devine din nou obiectul de chinuială..
De cele mai multe ori, partea vătămată – adică femeia – rămâne în continuare alături de agresor invocând nenumărate scuze. Cea mai frecventă replică pe care o auzim este:” Am rămas cu el de dragul copiilor”. Trist pentru că nici măcar una dintre cele despre care scriu aici nu se gândeşte ce traume vor suferi acei copii. Acei copii vor fi bântuiţi pentru toată viaţa şi inexplicabil se vor confrunta cu aceleaşi probleme şi traume în familia lor.
Astfel o fetiţă ce a crescut într-o familie în care tatăl îşi bătea soţia va ajunge sa sfârşească alături de un soţ violent şi poate infidel, un copil care a crescut într-o familie de alcoolici -alături de un alcoolic, iar exemplele nu se opresc aici.
Explicaţia este foarte simplă, deoarece în mintea copilului se creează acel tipar al „salvatorului”. Persoana în cauză speră, în mod inconştient, ca să îşi readucă partenerul pe calea cea dreaptă, ea ajungând, în final, să se confrunte cu fix aceleaşi probleme vazute în familia sa, în familia iniţială.
Dependenţa unei femei de partenerul ei sau de o serie de parteneri incompatibili, se poate datora iniţial unei multitudini de probleme familiale.
Trist este faptul că pentru cei implicaţi în relaţii dependente, convingerea este că se pot descurca singuri( la fel ca şi drogaţii sau alcoolicii) şi asta îi împiedica să ceară ajutor, obstrucţionând astfel recuperarea. Tocmai din cauza acestor convingeri – „Pot s-o fac singur” – pentru mulţi din cei care se luptă cu una din aceste boli, lucrurile se înrăutaţesc pe zi ce trece.
Avem o serie de poveşti, cântece, literatură, telenovele, filme şi piese de teatru, cu alte cuvinte, suntem înconjuraţi de nenumărate exemple de imaturitate, eşecuri, dar majoritatea împachetate frumos şi ridicate în slăvi. Acceptăm că suferinţa este o componentă normală a dragostei, ceea ce este greşit. Există cupluri care se comportă matur şi sănătos, dar în număr destul de restrâns.
Deci eu zic aşa: totul se întâmplă într-un anumit context, chiar şi felul în care iubim. Trebuie să fim conştienti de defectele distructive ale viziunii societăţii despre dragoste şi să opunem rezistenţă.
Iar acum o sa ma întorc iar la copii. După cum am scris mai sus, copiii proveniţi din familiile destrămate sau cu diferite probleme, nu vor face altceva decât să perpetueze şi să accentueze toate momentele şi trăirile pe care le-au avut şi de-aici se naste cercul vicios. Deşi nu o dată am auzit: „Eu nu o să fac asta! Când voi avea o familie…”, iar în continuare ştim cu toţii ce se întâmplă.
Oricine însă, poate deveni o victimă a violenţei, indiferent de mediul social din care provine. Important este să nu lăsăm să se mai întâmple, să punem punct. Cu toate astea, lupta împotriva violenţei domestice este foarte greu de dus la noi în ţară, şi nu în ultimul rând- un subiect foarte delicat despre care tocmai persoanele în cauză refuză să vorbească.
The world 